A cunoaște o generație

  • Recomandă articolul
Libertatea adusă de Revoluție s-a întors într-o anumită măsură împotriva generației ’27. Interbelicul era prea ofertant ca să nu devină o sursă de inspirație pentru construcția proaspetei democrații. Modelele culturale premergătoare instaurării regimului comunist au fost acceptate uneori fără nici un filtru. Dacă diferitele forme ale comunismului românesc au făcut imposibilă recuperarea obiectivă a Generației ’27, tranziția către democrație aduce cu sine alte obstacole. Euforia noului început, dublată de un anticomunism ce își forma panteonul din tot ceea ce fusese opus regimului sau ascuns de acesta, a dus la o orbire parțială a opiniei publice. Am fost liberi să mitificăm generația și mai ales vedetele sale. Deși au existat încercări de a nuan­ța imaginea perioadei (începînd cu eseul Felix culpa scris de Norman Manea în primul an de democrație postdecembristă), intelectualii și opinia publică în general nu au considerat ca fiind justificată o cercetare amănunțită a episoadelor din biografia lui Eliade&comp. ce relevau niște poziții antidemocratice și înclinații către extremism. Un grup de tineri ce se declara la început apolitic ajunge în cele din urmă să pună umărul la ascensiunea extremelor pe scena politică românească. A stabili vinovații și a-i condamna pentru faptele lor nu este de ajuns. Cel mai […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.