Cuvinte pentru comunisti. O convorbire cu tortionarul Frant Tandara
- 11-01-2007
- Nr. 354
-
Fabian ANTON
- ISTORIE
- 0 Comentarii
Domnule Tandara*, atunci cind ne-ati primit in locuinta dumneavoastra din Giurgiu mi-ati spus un lucru pe care nu ma asteptam sa-l aud. Ati spus dumneavoastra ca va bucura faptul ca vin tinerii aici, acasa, ca sa afle, sa va intrebe tot soiul de lucruri… Foarte mult ma bucura. Perfect. Pentru toti cei care nu va cunosc si pentru cei care nu v-au citit cartea, v-as ruga, pentru inceput, sa ne spuneti citeva cuvinte despre dumneavoastra. Asadar, cine sinteti? Cind v-ati nascut? in 1930, in februarie. Am implinit 72 de ani pe 22 februarie. M-am nascut intr-o familie decazuta, cum se spune acum. Am crescut prost, needucat… Dupa ce s-a destramat familia mea, nu m-a luat nici mama nici tata, si neavind incotro am mers la regiment. Parintii dumneavoastra divortasera? Da. S-au despartit, iar eu am ajuns la regiment, copil de trupa. Asta s-a intimplat prin 1941-1942, in timpul razboiului. Razboiul era in toi atunci. La regiment am dus-o foarte bine dar, bineinteles, nu la fel cum as fi dus-o alaturi de mama sau de tata. Era greu. Te culcai odata cu toata trupa, cind suna stingerea, la ora 21, iar la 5 dimineata se dadea desteptarea. Cu timpul insa m-am […]