„Daca lucrarile mele vor reusi sa puna probleme este o mare satisfactie“. Dialog cu Constantin Blendea

In jurul anilor ’50 ati inceput sa va afirmati in plastica romaneasca, in plin realism socialist. Cum a fost? Incepind din 1957-59 am avut niste rezultate bune, pot sa le exemplific cu lucrari. Se poate vedea cum intelegeam la acea vreme un portret sau cum tratam un peisaj. Eu nu cred ca se poate vorbi de un rabat facut in zona limbajului. Scoala ne invata foarte bine meseria. Tot incepind cu acei ani ati avut si un discurs paralel, cel din domeniul picturii si cel din zona artei monumentale. Trebuie sa spunem ca, in cel de al doilea caz, ati avut-o asociata pe doamna Maria Blendea, cunoscut artist decorator, alaturi de care ati facut tapiserii. Erati in familie. intotdeauna preocuparea mea pentru pictura a fost pe primul plan. in perioada cit am fost profesor la Academie am considerat de la inceput ca fara o experienta, fara o cercetare si fara un discurs personal, marea arta nu era cu putinta. Acolo, la scoala, trebuia sa ai o opinie, am facut parte din categoria profesorilor care au avut opinie in judecarea sau explicarea unor lucrari. Consider ca un profesor trebuie sa se exprime, chiar daca este contestat de studenti. Cred ca este […]