De ce am făcut greva foamei?

Dragă Marius, M-ai întrebat de ce am intrat în greva foamei. Ştiu că ştii răspunsul lung şi complicat – al probelor pe care le aveam de atîţia ani, al obstrucţiilor şi muşamalizărilor unor Ion Vasilache, Dinu Iulian, Andrei Nicolae, Ruxandra Ionescu, Gabriel Gunescu, Rica Vasiliu Cravelos, Iuliu Molcuţ şi alţii, mai din umbră, şi alţii, mai de deasupra. Dar cred că vrei să vezi un răspuns mai scurt şi poate altfel, unul care poate să rezoneze cu căutările tale din munţi – şi de la Institut – şi de pe hîrtie (cea albă la care te aşezi şi tu uneori, excedat sau fără speranţă). Iar răspunsul ăsta e simplu: pentru că altceva nu mai era de făcut, aşa cum mi-ai spus-o chiar tu în 2000, tot prin octombrie. Şi pentru că ştiam – aşa cum şi tu aştepţi de 24 de ani – că alte cîteva milioane de oameni – pentru care cuvinte ca libertatea de gîndire (sau dreptatea pentru osul nobil al frunţii, cum spunea un prieten al tatei) contează – aşteaptă să se facă ceva pentru acest os al frunţii noastre, nu numai al lui Babu. 10 noiembrie 2014