De ce avem nevoie de eroi

Duminică, ora 07.00. De jos, din stradă, se aude a patra oară, într-un interval de doar o jumătate de oră, o voce de femeie care strigă cît o ţin puterile „fiare vechi cumpăr“. Situaţia durează de la începutul verii şi pe nimeni nu pare să deranjeze. Luni, ora 18.00. Pasajul de la Universitate, demolat şi, evident, pe cale de modernizare, a devenit loc de pelerinaj pentru comercianţii stradali. Imediat ce ieşi de la metrou, dinaintea privirii ţi se aşterne un peisaj plin de culoare, populat de tarabe improvizate, ascunse printre garduri de sîrmă şi teancurile de moloz. Iar trecătorii nu par a fi deloc incomodaţi de faptul că singura lor posibilitate de a ieşi la suprafaţă este să se strecoare printre tejghele, cîini maidanezi şi aurolaci dormind prin colţuri. Din contră, cozile formate în dreptul celor care îşi cîştigă existenţa vînzînd şerveţele, leucoplast, brelocuri şi evantaie trădează o oarecare fascinaţie.   Marţi, ora 21.00. Pe una dintre străduţele Bucureştiului vechi, flancată pe de-o parte de Mănăstirea Stavropoleos şi pe cealaltă de Muzeul de Istorie, au apărut peste vară cîteva cafenele şi terase, la care tineretul se înghesuie peste poate. Fotolii din rafie acoperite cu perne albe, mese de sticlă pe […]