De ce nu avem un brand de ţară?

Călătoriile pe meleaguri străine se dovedesc a fi mereu pline de surprize, mai ales dacă se întind pe un termen mediu spre lung. Asta pentru că au acea virtute de a-ţi prilejui, ţie ca individ, cunoaşterea unor oameni sau a unor popoare ce ajung să fie întotdeauna demistificate; demistificare ce poate genera sentimente ca detestare, indiferenţă sau veşnică adoraţie. Mai există însă o „calitate“ care se dovedeşte fără greş în călătoria peste hotare: contribuie la înţelegerea locului de baştină. Distanţa, care de cele mai multe ori obiectivează, adunată cu opiniile străinilor – din păcate nu întotdeauna cele mai fericite şi, de cele mai multe ori, stereotipizate –, te forţează să priveşti fără patos cetăţenesc minusurile şi provoacă apariţia unor plusuri total nebănuite.   Despre opinia italienilor cu privire la români s-au spus şi s-au scris atît de multe, încît acum parcă totul poate fi rezumat într-un singur rînd: „italienii îi urăsc pe români, italienii sînt xenofobi, italienii sînt neofascişti etc.“. Puţini au fost însă aceia care s-au dus într-unul, două, trei oraşe italiene pentru a înţelege cu propria minte care este adevărata realitate. O realitate amestecată, care este prea rar dezbătută: avem de-a face cu cetăţeni români care sparg seminţe, […]