De ce tac intelectualii băsescieni?

O anumită publicaţie de orientare cotrocenistă se întreba recent: „De cînd a devenit o ruşine să fii băsescian?“. Sigur că ne-am fi aşteptat ca autorul să-i găsească mai puţine scuze celui cu „instinct genial de supravieţuire“, de parcă o nevoie primară din Piramida lui Maslow ar fi principala calitate a unui lider, şi mai multe acuze la adresa intelectualilor dezertori. Unde or fi dezertat, că rîndurile opozanţilor sînt tot mai rare? Dimpotrivă, din această tabără au fugit în aşa-numita independenţă mulţi parlamentari, pentru a forma scutul de vreme rea al preşedintelui şi partidul-pisică arătat baronilor din PD-L. De ce tace Traian Radu Ungureanu, unde e Theodor Stolojan cu proiectul său economic, dar Cezar Preda, de ce Institutul de Studii Populare nu are în vedere gîndirea unor strategii de scoatere a ţării din criză, de ce croitorii-finanţişti sau monetariştii-croitori de bugete nu-şi pun mintea la treabă? Unde sînt programatorii binelui anunţat? Aşa de repede s-au lepădat de omul care le-a fost naş, tutore, tătuc? A trebuit să scoată Marga o scrisoare deschisă pentru a lămuri opinia publică cu privire la specialiştii lui Boc, cum s-au ascuns ei, oacheşii fără doctorate şi expertiză didactică, în spatele unei catedre de la o anumită […]