De doua ori Don Giovanni

Prefatind „Anul Mozart“ (care marcheaza 250 de ani de la nasterea compozitorului salzburghez), doua dintre Operele din tara au oferit melomanilor, in deschiderea sta-giunii, acelasi titlu celebru si deosebit de indragit – Don Giovanni – in montari interesante, care abordeaza insa partitura din unghiuri regizorale destul de diferite: iata un aspect cu atit mai atractiv pentru un ochi avizat. Montarea realizata la Constanta a constituit si debutul pe scena lirica de la malul Marii in calitate de regizor al cunoscutei Beatrice Rancea, noua directoare a Teatrului Dramatic. Desfasurarea scenica este construita alert, cu relatii credibile intre personajele care evolueaza in unicul decor, destul de conventional (semnat de Constantin Ciubotaru) – cadrul din fundal, ca si „lateralele“ scenei fiind drapate in ca-tifea de un rosu intens. Elementul pregnant este insa uriasa mina „a destinului“ care, desi ingenioasa ca idee, este transpusa tehnic in mod nefericit. Schimbarea de atmosfera si de spatiu in care sint plasate numeroasele tablouri (separate doar prin scurte pauze „la scena deschisa“) este asigurata prin jocul de lumini. Conturarea personajelor in datele lor definitorii este sustinuta si prin costumele „de epoca“ imaginate de Doina Levintza: superbe, fastuoase, bine gindite in raport cu fiecare „prototip“. Singura exceptie este Zerlina […]