De la istoria personală la istoria literară

Între toate suvenirurile pe care le păstrează cineva, poate cele mai apropiate de literatură sînt albumele de salon, caietele cu amintiri, oracolele sau chiar albumele de pension care adesea nu conţin mai mult decît nişte simple transcrieri din operele autorilor en vogue la momentul respectiv (lucru deloc de neglijat pentru o discuţie despre receptare). Unele pot surprinde prin originalitatea şi expresivitatea unor condeieri anonimi. Altele, prin prezenţa inopinată a unor rînduri semnate de autori profesionişti pe care nu i-ai fi bănuit că se dedau practicii, în fond, amatoristice de a scrie într-un album de salon. Iar altele, infime, sînt constituite aproape exclusiv din texte autografe ale unor scriitori, dacă nu de raftul întîi, atunci cel puţin bucurîndu-se de o oarecare notorietate. Un astfel de caz este cel al Albumului cu diferite autografe (I. Ghica, G. Enescu, Minulescu), titlu sub care sînt indexate, la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, documentele cu cota A. 91. Este vorba despre un album cu file cartonate, maro, pe care au fost lipite de la scrisori la vederi, de la poezii în manuscris la simple semnături. Intervalul temporal în care se încadrează colecţia (ţinînd cont doar de textele datate) este 1867-1920, deci ceva mai […]