De la mahalagii inepţi la leneşi asistaţi

  • Recomandă articolul
Istoric de meserie, fost diplomat şi fost „spion-şef“, Mihai Răzvan Ungureanu nu e genul de prim-ministru pe care să-l ia gura pe dinainte şi care să nu fie întotdeauna conştient de valoarea cuvintelor rostite din poziţia sa. Nu e Traian Băsescu, fost comandant de navă, care mai face cîte o „gafă“, că aşa e temperamentul lui, mai impulsiv. Declaraţia lui Ungureanu din urmă cu cîteva zile, cum că „nu putem plăti lenea la ne­sfîrşit“, trebuie aşadar luată şi interpretată ca atare şi nu ca un puseu intempestiv al unui prim-ministru enervat pe nepusă masă.   În primul rînd, dovedeşte, surprinzător poate, o continuitate în raport cu „greşeala de tinereţe“ a lui Ungureanu. Pe cînd era UTC-ist la Iaşi, viitorul premier susţinea munca „fără preget“, precum şi efortul „propriu, susţinut şi constant“. Dacă luăm în considerare şi programul autoimpus de lucru („Mă trezesc la 6 dimineaţa şi muncesc pînă pot“), putem trage concluzia că Ungureanu citeşte mai degrabă Etica protestantă şi spiritul capitalismului decît Oblomov şi că va angaja ţara pe calea muncii şi a productivităţii. Dacă munca asta va fi şi bine plătită şi dacă dreptul la un loc de muncă decent nu va fi cumva sacrificat pe altarul productivităţii, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.