„De mutră nu poți scăpa decît într-o altă mutră“

ÎnNepotul lui Dracula există pasaje la care, dacă nu te prăpădești de rîs, trebuie să îți pui serios întrebarea dacă nu cumva ai murit sau te-ai robotizat de-a binelea, fiind­că romanul lui Alexandru Mușina este o explozie de episoade și situații comice care ating zona absurdului și generează un umor molipsitor. Păstrînd diferențele, volumul poate fi considerat nici mai mult, nici mai puțin decît un Ferdydurke românesc, cu rădăcini în scrisul lui Hrabal și în romanele lui David Lodge.   Comparația cu Gombrowicz nu mi se pare exagerată, deși contextul și subiectul cărții lui Alexandru Mușina sînt diferite. Ceea ce mi se pare că reușește scriitorul să sintetizeze foarte bine este o atitudine gombrowicziană vizibilă nu numai în raportarea la lumea universitară, ci și la excesele teoretice ale culturii contemporane. Povestea nepotului lui Dracula, asistentul universitar Florin Angelescu Dragolea (profesorul FAD), semiotician în plină afirmare, cel care ține „cursul despre semioza uitării şi amintirii la Marcel Proust“, este și o parodie acidă a tipurilor omului societății de consum contemporane. Alexandru Mușina scrie împotriva unui om postmodern care crede că pentru orice nevoie, lipsă, dorință, defect, nefericire există un produs potrivit, un stil de viață adecvat și o filozofie livrate dacă […]