De recitit. Către sine însuşi

Sec. II A.D.

  • Recomandă articolul
Şi de-ai trăi trei mii de ani, chiar treizeci de mii, totuşi ţine minte că nimeni nu pierde altă viaţă, decît aceea ce o trăieşte într-adevăr, şi că nu trăieşte altă viaţă decît aceea pe care o pierde. Aşadar, viaţa cea mai lungă, ca şi viaţa cea mai scurtă tot o viaţă sînt. Momentul prezent este pentru toţi de aceeaşi durată, oricare ar fi neegalitatea în durata trecutului, şi acela pe care cineva îl pierde pare numai o clipită; nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul, căci cum ar putea cineva să-i răpească ceva, ceea ce nu e în stăpînirea sa? Trebuie, aşadar, să luăm aminte la aceste două adevăruri: întîiul, că toate lucrurile se află într-un circuit veşnic şi neschimbat şi că nu este de nici o însemnătate a observa aceleaşi lucruri timp de o sută sau două sute de ani, sau un timp nesfîrşit, şi cel de-al doilea, că cel ce moare în vîrsta cea mai mare, ca şi cel ce moare foarte tînăr, amîndoi pierd acelaşi lucru. Ei pierd doar numai momentul prezent, fiindcă ei nu sînt stăpîni decît pe acesta, iar bunul pe care cineva nu-l posedă nu-l poate pierde. * Toate se bazează pe […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.