DE RECITIT. dans de iarnă

eu am văzut cum începe iarna – într-o după-amiază demult, cînd a început deodată să ningă, şi lumina, foarte decolorată, se cobora să atingă marginile gestului meu uimit. simţeam cum mi se aşază   un cerc de mare singurătate în suflet. de aici – ştiam – aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă, drumurile mele spre înţelegere, spre tăgadă. căci iarna e vremea îngheţată în negare, cînd nici   o cristală a vorbelor nu mai sclipeşte în afară. răsfrîngerile toate sînt îngheţate. eu ştiu cum îşi începe iarna dansul ei străveziu   – un dans în răsturnata apă, şi amară, a vremii pe care n-o mai credem adevărată. de asta eu rîd cînd ninge – dansul ei iar mi se arată.   Poem cuprins în antologia versuri poeme poesii. altele aceleaşi vechi nouă, Editura Polirom, Iaşi, 2003, antologie şi postfaţă de Matei Călinescu.