DE RECITIT. Note despre „camp“

Multe dintre lucrurile care există pe lume nu au primit nume; nu au fost niciodată descrise. Unul dintre acestea este sensibilitatea – inconfundabil modernă, o variantă a sofisticării, dar, de fapt, deloc identică cu aceasta – care e cunoscută sub denumirea de „camp“. O sensibilitate (fiind deosebită de o idee) este unul din lucrurile despre care e cel mai greu să vorbeşti; dar există raţiuni speciale pentru care camp-ul, în special, nu a fost niciodată discutat. Nu e un tip natural de sensibilitate, dacă poate exista aşa ceva. În realitate, esenţa camp-ului este dragostea pe care o nutreşte faţă de nenatural, faţă de artificiu şi exagerare.   Camp-ul este ezoteric – ceva asemenea unui cod privat sau chiar asemenea unei cărţi de identitate, în cadrul unor cercuri restrînse din marile oraşe. În afară de o schiţă leneşă de două pagini în romanul Christopher Isherwood The World in the Evening, nu se poate spune că a fost discutat în lucrări tipărite. A vorbi despre camp înseamnă deci a-l trăda. Dacă un act de trădare poate fi apărat, aceasta se poate face din acţiuni didactice sau în slujba conflictului pe care-l rezolvă. În ceea ce mă priveşte, pledez pentru scopul autoinstruirii, fiind […]