DE RECITIT. Să nu vă fie frică!

Să nu vă fie frică Cînd soarele apune Căci răsări-va iarăşi Şi fără rugăciune! Să nu vă fie frică Cînd nori au să se-adune, Cînd potopi-va ploaia Şi bezne au să tune! Să nu vă fie frică Să spuneţi prostului că-i prost! Făceţi-l să-şi dea seama Că pînă-aici i-a fost! Căci nu ajuţi nătîngul Lăsîndu-l să se plimbe, Doar cînd prostia doare-i Probabil să se schimbe. Să nu vă fie frică Să ziceţi hoţilor că-s hoţi! Să îi cunoască lumea Şi să-i urască toţi! Că mulţi îşi fac azi veacul În lumea asta mică Îi va lăsa norocul, Să nu vă fie frică! „Să nu vă fie frică Să vă pretindeţi Dreptul!“ Cu glas de vis şi-ambrozie Vorbeşte înţeleptul. Dar asta nu se face În colţ, bătînd mătănii, Ci alungînd cu bîta Hidoasele dihănii. Şi nu lega cu dracul, În veci, nici o frăţie! Căci de vei trece puntea Nu-i nimeni să te ţie. Iar capul cel plecat Ce iute-l taie spada – Priviţi-i drept în ochi – Să nu le placă prada! Cine la urmă rîde E ultimul ce rîde… Se bucură românul De adevăruri crude. Înţelepciunea noastră Ne-o tragem de la oi, Ce-ar fi să-ntoarcem placa Şi să […]