DE RECITIT. Scrisori către Veronica Micle
- 15-01-2014
- Nr. 706
-
Mihai EMINESCU
- Editorial
- 0 Comentarii
Din volumul Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit April 1882 Dulcea şi drăgălaşa mea copilă, De ce-mi eşti aşa de tristă şi de demoralizată, de ce doreşti „Eternitatea“ – tu odorul meu cel drag, Tu Veronicuţa mea, unica şi draga mea Veronică? Se pare că scrisoarea ta cea din urmă s-a pierdut la poştă, sau că s-a pierdut a mea. Duminecă am început a mă muta; îţi spun drept, o adevărată boală, încât o săptămână de zile nu mă mai desobosesc din acest chin. Totul e în cea mai cumplită desordine unde m-am mutat, încât ar trebui să mai treacă vro două zile până să-mi aranjez mulţimea de cărţi şi de buclucuri şi să-mi deosebesc chaosul de zi, vechiturile şi pergamentele de odaia ce ţi-o gătesc ţie. Nică, îndată ce pot îţi trimit bani de drum şi o să pot foarte curând. De aceea, te rog, te rog, sărutându-ţi mâinile tale cele mici şi dulci, să nu te superi şi să îngădui puţin, foarte puţin, căci ne vedem curând. Scrie-mi repede că te-mpaci cu aceste câteva zile; scrie-mi că eşti îndestul de gentilă ca să nu-ţi mai faci gânduri negre şi să te întristezi degeabă; scrie-mi că eşti […]