DE RECITIT. Sic transit…

  Sic transit… de George Bacovia  I Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre, Unde se duc Mulţime de ani, Şi zgomotul zilei, Şi tăcerea nopţii… Unde toate sînt ştiute… Acolo, spun călătorii, Că numai rafale de foc Se denunţă Lugubru, metalic, Din minut în minut. Acolo, unde nu-i nimeni, Şi nu mai trebuie Nici un cuvînt. II Şi iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atîtea ori. Poveşti… De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Şi, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic.