Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Decesul intelectualilor români
Scrisoare deschisă adresată scriitoarei Herta Müller
- 31-07-2008
- Nr. 434
-
Adrian NIŢĂ
- Actualitate
- 8 Comentarii
Printr-un apel patetic, ce impresionează prin sinceritatea durerii pricinuite de ceea ce se petrece în ţara în care v-aţi născut, deplîngeţi, stimată doamnă, includerea în programul Şcolii de vară „Germania şi România: transferuri academice, culturale şi ideologice“, organizate de ICR Berlin în cooperare cu alte două instituţii germane, a doi foşti colaboratori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie. Trei teme mi se par fi mai importante în acest apel: condiţia informatorului (şi, în legătură cu aceasta, condiţia colaboratorului, a ofiţerului de securitate, a agentului acoperit etc., plus condiţia foştilor activişti PCR), relaţia dintre ştiinţă şi moralitate, condiţia intelectualului. Problema poziţiei faţă de informatori, colaboratori, agenţi şi foşti activişti de partid este ridicată în România de fiecare dată cînd apar cazuri noi. Apoi trece în uitare. Probabil că principala cauză a nerezolvării acestei chestiuni este inexistenţa unei legi a lustraţiei, prin care să se precizeze anumite măsuri ce trebuie luate cu privire la aceste categorii profesionale. Este însă posibil ca nerezolvarea acestei probleme să arate faptul că numărul persoanelor care ar fi trebuit să fie lustrate este atît de mare încît nici politicienii, nici opinia publică nu pot să-şi impună un punct de vedere. În răspunsul său, directorul ICR, […]
La cele trei criterii ale autorului articolului ar fi de adăugat, după opinia mea, şi caracterul. A nu poseda aşa ceva, anulează toate celelalte merite, aşa după cum, vorba lui Camil Petrescu, dacă din nebăgare de seamă, la un calcul înmulţeşti un zero, rezultatul devine zero.
Am susţinut mereu şi voi susţine, atît cît mă voi putea exprima, oportunitatea unei legi a lustraţiei (un fel de punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara). Pe baza ei se va putea trece la necesarul proces al comunismului în România. Condiţiile politice sînt parţial prielnice – am în vedere condamnarea crimelor comunismului de către preşedintele în exerciţiu T. Băsescu şi raportul Tismăneanu. Sper că din toamnă, cînd vom avea noi alegeri parlamentare, aceste condiţii să devină net favorabile. Numai prin parcurgerea acestor două etape, clasa politică şi societatea românească în ansamblul ei se vor putea primeni.
Ar putea cineva sa ma lamureasca daca domnul Ernest Wichner chiar a participat in luna ianuarie 2008 la un seminar organizat de NEC, unde apare si numele dlui Corbea-Hoisie intre participanti? daca da, n-a deranjat-o pe dna Herta Muller?
http://www.nec.ro/fundatia/nec/pb_events/pr_events/ian.htm
Participants:
Georg AESCHT, Carmen Francesca BANCIU, Tanja BECKER, Bianca BICAN, Andrei CORBEA-HOISIE, Iulia DONDORICI, Robert ELEKES, Laura GIESER, Anca LUCA HOLDEN, Corina PETRESCU, Grazziella PREDOIU, Carmen Elisabeth PUCHIANU, Maria SASS, Eginald SCHLATTNER, Sibylle SCHÖNBORN, Sandra VLASTA, Martina WERNLI, Ernest WICHNER
Ar putea cineva sa ma lamureasca daca domnul Ernest Wichner chiar a participat in luna ianuarie 2008 la un seminar organizat de NEC, unde apare si numele dlui Corbea-Hoisie intre participanti? daca da, n-a deranjat-o pe dna Herta Muller?
http://www.nec.ro/fundatia/nec/pb_events/pr_events/ian.htm
Participants:
Georg AESCHT, Carmen Francesca BANCIU, Tanja BECKER, Bianca BICAN, Andrei CORBEA-HOISIE, Iulia DONDORICI, Robert ELEKES, Laura GIESER, Anca LUCA HOLDEN, Corina PETRESCU, Grazziella PREDOIU, Carmen Elisabeth PUCHIANU, Maria SASS, Eginald SCHLATTNER, Sibylle SCHÖNBORN, Sandra VLASTA, Martina WERNLI, Ernest WICHNER
Dan Danila, Germania
Patapievici era un anticomunist intransigent pe cand era un „nimeni”, adica un om fara carti si fara functii. Acum este mult mai „diplomat” fiindca are ce pierde, are niste „raspunderi” cum se exprima toti potentatii noi, are niste „datorii” fata de cei care l-au saltat si este „legat” de cei pe care i-a saltat, pe scurt: puterea corupe, lantul slabiciunilor. Cat despre legea lustratiei, ea nu este si nu va fi la noi dintr-un motiv foarte simplu: daca s-ar aplica, Romania ar deveni nefunctionala in multe domenii culturale, prea multi intelectuali ar fi pe lista. S-a ales varianta asteptarii pana la… disparitia lor fizica.
Concluzia? De gasit, iarasi, in Caragiale….
Sa-ti inventezi doctorate se pare ca a devenit o boala romaneasca!
Pe site-ul Wissenschaftskolleg din Berlin, unde Patapievici declara ca are titlul de doctor, el este prezentat ca „Andrew W. Mellon Fellow.” Citind mai la vale, aflam ca titlul de doctor e o conditie necesara pentru a putea candida pentru acest tip de bursa: „Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate.”
Detalii:
http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=72&L=1
Deci, Patapievici a mintit cu buna stiinta atunci cand si-a depus candidatura. Altfel nu numai ca nu lua bursa, dar nici nu avea dreptul sa candize!
Banuiesc ca Patapievici datoreaza institutiei din Berlin nu doar scuze, ci si cateva mii de Euro.
E uluitor cate le mai poate trece prin cap moralistilor romani!
1. Timp de aproape doua decenii dl Patapievici si-a construit imaginea publica bazandu-se sistematic (obsesiv, s-ar putea spune) pe doua principii: un moralism radical si un anticomunism la fel de radical. Cu asta a impresionat, prin asta a atras atentia cititorilor, cu asta ne-a asurzit. Nu prin articolele dumnealui de fizica (daca a scris vreodata asa ceva), nu prin cine stie ce cugetari filosofice care-ti taie rafluflarea, ci prin intransigenta pozitiilor morale pe care le-a luat. Or, atunci cand esti un moralist radical ca dl Patapievici, trebuie sa ai decenta sa mergi pana la capat: daca un prieten face ceea ce, de ani de zile, spui ca nu trebuie sa faci, acel prieten nu-ti mai poate fi prieten. (Sau cel putin, nu in public.) Daca era sa-l credem pe dl Patapievici, lucrul cel mai urat pe care-l putea face cineva e sa-si toarne semenii. Or, iata-l acum pe dl Patapievici incercand sa justifice tocmai ceea ce ani de-a zile ne-a spus ca e absolut nejustificabil.
2. Se tot spune ca Sorin Antohi, chiar daca a fost turnator, e un mare specialist, un profesor admirabil. Totusi, oricat de multa carte ar sti, acest om a fraudat ani de zile sistemul academic, a mintit cu seninatate ca are un doctorat pe care nu l-a obtinut niciodata. Facand asta, SA a aratat ca nu da doi bani pe toata chestia asta universitara. Facand ceea ce a facut si-a aratat dispretul profund fata de lumea universitara si toate regulile ei. In orice tara normala, asa ceva l-ar fi descalificat definitiv pe SA ca figura academica. Definitiv! Mai putin in Romania, unde ICR-ul il scoate acum in fata ca pe un mare universitar roman. Nu e oare indecent sa faci asa ceva?!
3. Probabil insa ca n-ar trebuie sa ne mire faptul ca pentru dl. Patapievici astfel de lucruri nu conteza. El insusi isi aroga un doctorat in istoria stiintei pe care insa, din cate se pare, nu l-a obtinut niciodata. Iata modul cum se auto-prezinta dl Patapievici pe un site academic german:
http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=196&no_cache=1&=1&tx_wikofellows_pi1%5Baction%5D=details&tx_wikofellows_pi1%5Buid%5D=453&tx_wikofellows_pi1%5Bbackpid%5D=155
O pleiada de supraveghetori ai culmilor morale, de intelectoloizi romani si de alte nationalitati, de formatori de opinie, de dizidenti mai mult sau mai putin autentici, dar cu atit mai vehementi, s-au napustit asupra lui Sorin Antohi. Motivul? Omul a recunoscut ca a scris niste note catre reprezentanti ai securitatii, pe cind era adolescent.Un alt iesean, Ungureanu, fusese luat in colimator pentru ca, elev eminent fiind, devenise la un moment dat sef in UTC. Asta nu l-a impiedicat sa ajunga ministru de externe si, actualmente, director SIE. Nu stiu daca Ungureanu a recunoscut ca a fost sef UTC. Acuma, daca Sorin a recunoscut, ce facem? Ne supunem acestei interminabile si dezgustatoare logoree a acestori dezgustatori judecatori supremi, care impart o hilara dreptate, numai de ei stiuta, ori avem intelegere pentru o confuzie adolescentina a celui mai valoros, poate, intelectual autentic roman?
Cum sa ma pozitionez eu, ca prieten al lui Sorin, fata de, sa zicem dna Muller, ca fiind din aceeasi generatie cu dumneaei si impartasind acelasi destin geopolitic? Tatal meu a fost ranit la CotuL Donului, unchiul meu a fost omorit de rusi tot acolo, iar bunicul meu a fost omorit in primul razboi mondial la Marasesti. Cine a scapat, adica tatal meu, mi-a povestit tot. Dna Muller nu a primit nicio explicatie de tatal sau, care a luptat in SS si a venit acasa „intru-un balonzaid bleumarin…”.Ar fi tatal dnei Muller de condamnat? Toti au dreptatea lor si toti gresesc. Sorin si prietenii sai nu au pretentii de judecatori supremi. A recunoscut! Si-a cerut scuze! ce mai vreti?! De ce nu va raportati si la ingerii aceia care ne-au salvat prin rugamintea izbavitoare „…sa nu ne razbunati…”. Ipocrizia si orgoliile vostru scelerate sunt patetice si de o platitudine perfecta…
Problema este foarte dificila. Daca din punctul de vedere al problemei morale, al atitudinii etice sunt de partea revoltei doamnei Herta Muller, nu pot fi atat de transant cand contextualizez situatia Scolii de Vara de la Berlin. Prin acestei dezbateri finantate de ICR (de contribuabilul roman) nu s-a intentionat gasirea/stabilirea unei atitudini transante in problema adevarului, eticii, exemplaritatii morale. Totodata, aceasta Scoala de Vara nici nu avea a decide asupra candidaturii lui Sorin Antohi pentru un post academic, sau universitar inalt.Scoala de vara este mai mult un spatiu, este adevarat academic, care discuta destul de neutru presupun probleme ale conexiunilor intelectuale intre Romania si Germania. Nu exemplaritatea morala conteaza (cati dintre noi o practicam zi de zi?), cat o miza mult mai joasa: dialogul intre umanisti, fiind relativ indiferenta conduita etica a acestora. Scoala de Vara nu este un concurs pentru un post de profesor universitar la care sa candideze S. Antohi, ci numai un spatiu civilizat al dialogului. Ca dintre toti intelectualii umanisti romani este preferat tocmai Antohi, aceasta tine de lipsa de vizibilitate in spatiul german a altor colegi, cat si de relatiile excelente dintre profesorii germani si miza atacului d. Muller.