„Depolitizarea“ ICR-lui şi o falsă dihotomie

Trecerea Institutului Cultural Român de sub autoritatea Preşedinţiei sub cea a Senatului şi forţarea debarcării echipei manageriale din jurul lui Horia-Roman Patapievici au fost făcute sub pretextul „depolitizării“ instituţiei. Nu a fost cîtuşi de puţin clar cum a făcut ICR-ul politică în sensul unei politici pedeliste ori filobăsiste. Că artiştii susţinuţi prin programele ICR-ului au făcut adesea politică în sensul unei confruntări cu probleme socio-politice e adevărat, dar a pune sub semnul întrebării acest aspect al creaţiei artistice ar însemna o surghiunire a culturii într-un turn de fildeş în care nu are ce căuta. Într-adevăr, Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş au fost în multe cazuri propagandişti ai lui Traian Băsescu. Implicarea celui dintîi în campania din 2009, cînd aducea în discuţie existenţa unei casete în care contracandidatul lui Băsescu la cea mai înaltă funcţie în stat, Mircea Geoană, ar fi „primit“ sex oral, este, astfel, simptomatică şi în profundă contradicţie cu echidistanţa pe care (nu ştiu dacă şi statutar, dar cel puţin etic) ar trebui să o comporte postul de preşedinte al ICR. Ar fi fost normal ca Patapievici să-şi fi dat demisia încă de pe atunci, dar asta e, în momentul de faţă, deja altă poveste. Faptul că „depolitizarea“ […]