Der Zug ende hier

O imensa tristete pindea, in gara Friedrichstrasse, vinerea trecuta, de pe peronul vecin celui pe care sosea, intimpinat de o multime ciudata, ca sa nu spun pestrita, Expresul Literaturii 2000. Strigate, fotografii, baloane colorate, flori de hirtie creponata, copilasi care le inminau gratios celor nu stiu citi scriitori mai ramasesera din cei 104 (sau 106?) plecati cu aproape sase saptamini in urma din gara lisaboneza Santa Apolonia intr-o aventura imaginata acum vreo patru ani de Thomas Wohlfahrt, directorul lui literaturWERKstatt din Berlin. 38 de zile, un tren care se schimba in forma, cam dupa aceea a Europei insesi, nu esential insa, adica in continut, ceea ce nu se poate spune inca si despre Europa, trecuse din Lisabona prin: Madrid, Bordeaux, Paris, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hannover, Malbork, Vilnius, Riga, Tallinn, St. Petersburg, Moscova, Minsk, Brest (o clipa de vreo trei ore), Varsovia, pentru a ajunge la peronul din Friedrichstrasse Bahn, unde scria ferm „Der Zug ende hier“ (aprox. „Trenul se opreste aici“). As fi nedrept daca i-as uita, cum era sa o fac si sa fiu, mentionind sosirea scriitorilor, pe cei, citeva zeci si ei, de „attendants“, cu ajutorul carora scriitorilor li se suprimau orice alte griji decit exprimarea mesajului lor […]