DESIGN. Mama, de ce programul de la National arata ca o reclama de sapun? (V)

Doua suse Caietul de la Saragosa…*, tiparit la patru culori pe o hirtie care pare nobila, e un exemplu de design fara noima si fara imaginatie – dar cu pretentii. Nimic nu se potriveste cu nimic, nici o pagina nu seamana cu alta si nici una nu e culeasa corect. Nu se vede nici macar vreo consecventa in eroare. Cele opt pagini au fiecare alta constructie, alinierea verticala nu exista. Elemente grafice – linii si dreptunghiuri care ar pune accente vizuale daca ar avea pe ce – sint plasate aiurea, dimensionate la intimplare, disproportionate – si colorate in mov deschis. Fara aceste elemente, pagina dubla din mijloc ar avea oarece eleganta microtipografica – daca ar face parte dintr-un (alt) sistem. Pe opt pagini s-au folosit patru caractere de litera, in patru corpuri diferite si in cursive, grase si verzale, cu interliniar diferit. Citeva titluri cu litere de 35 mm inaltime stau pe verticala la exteriorul paginii si sint culese dintr-o fonta cu vag aer Jugendstil. Textele de rind, in Futura, incep cu letrine culese din aceeasi fonta ornamentala – o combinatie ridicola. Elementele tipografice nu au nici o legatura vizuala intre ele si nici o proportie. Desi, de pilda, tabelul […]