DESIGN. Poemul, tipografic (VIII)

Debut cu bucla A crede ca Editurii Univers ii lipseste o minima rutina de productie e absurd. Desigur, Univers (citusi de putin o exceptie) are o problema de imagine vizuala: in ciuda experientei – si a unei sigle binecunoscute si clare – cartile se prezinta inconsecvent si au, in cel mai bun caz, o eleganta rigida si demodata, contrazisa deseori de tot felul de improvizatii grafice – acesta este cazul obisnuit. Nu si la volumul de fata*, scos anul trecut: se distinge prin lipsa oricarei idei vizuale – nu e nici macar amestecul frecvent de gaselnite neinspirate, semn ca tehnoredactorul macar a incercat. Coperta seriei nu are o regula coerenta de constructie. Coperta IV inverseaza elementele copertii I: toate reapar in alta aliniere si in alta pozitie, dar la aceeasi dimensiune – redundanta partiala semnalizeaza indeobste o variatie de continut sau de functie – care aici, desigur, nu are loc. Pe coperta I simetria axiala care pare sa fi fost in intentia machetatorului nu e sustinuta de paginare. Coperta IV are, in schimb, o constructie asimetrica, unde alinierea este aproximativa. „prim verb a“ (asa se citeste la prima vedere monograma seriei) e o creatie nu indeajuns gindita: a-ul final folosit […]