DESIGN. Poemul, tipografic (XIII). O arhitectura fara linii „drepte“*

Aceasta nesistematica privire in serial a scos la iveala defecte comune, credem, nu doar cazului special care este macheta volumului de poezie, ci si designului de carte din Romania in general. Sa luam pe rind citeva observatii. Inconsecventa prezentarii Imaginea de marca e un factor aproape inexistent in editurile din Romania. Mai toate ignora functia siglei sau au sigle improvizate. Cind si cit exista, elementele de baza ale identitatii vizuale sint tratate ornamental si inconsecvent; sigla unei serii e de regula in dezacord cu sigla editorului, ambele au minimum trei variante in mai multe dimensiuni si nici un loc fix. Toate detaliile de prezentare fluctueaza – caracterul de litera, arhitectura paginii, uneori chiar si ortografia. Lipsa de consecventa in design – in mai mica sau mai mare masura – e comuna mai tuturor cartilor romanesti pe care le-am vazut. Prezentarea vizuala e aici mai mult decit un aspect comercial-publicitar: daca un fier de calcat functioneaza (sau nu) indiferent de ambalaj, (desi un ambalaj prost e, de obicei, semnul ca nici aparatul nu e bun), un text functioneaza in vizual si neglijenta editoriala atinge esenta produsului. O repartizare inegala a atentiei in faza de proiect si/sau de executie, o definitie lacunara […]