Despre ceea ce nu se vede

Dumnezeu e un bucatar, locuieste in pamint si maninca morti. Cu dintii lui mari poate sa roada toate sicriele… In fiecare oras nou sap o gaura in pamint in fata vagonului in care locuim, imi vir mina inauntru, apoi capul si aud cum respira Dumnezeu sub pamint si mesteca. Uneori as vrea sa ma scufund, in ciuda fricii mele, pina acolo, ca sa ma las muscata de el. (Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul in mamaliga). Unele locuri au valoare prin „vidul“ lor, prin starea lor de nedeterminare, de non-construit, de non-locuri. Ocuparea lor pur si simplu fara a le intelege constituie o eroare si mai mare, strica ceea ce era stricat deja. Potentialul lor este acela ca inca nu si-au gasit o „forma“. Chestiunea formei tine de adecvarea la sit, semnificatie si „program“. Proiectarea in astfel de amplasamente trebuie sa se faca prin intelegerea paradoxurilor ce le caracterizeaza. Au memorie, au substanta si sint parcurse/ocolite de oameni. Nu orice mod de ocupare poate sa le dea semnificatie, chiar daca e vorba de un monument. O incercare de iesire din amnezie s-a vrut si propunerea proiectului pentru memoria eroilor cazuti in Revolutia din 1989. S-a propus o constructie partial ingropata, […]