Despre identitate

Cine sîntem? Încotro ne îndreptăm? De ani buni tot aud că românii în sus și românii în jos. Că noi, europenii. Că ei, americanii. Că ei, asiaticii, evreii, arabii, mai știu eu cine. Hinduși sau budiști, islamiști sau creștini, lumea e una. Și noi pe acolo. Cu specific național, cu globalizare cu tot. Și mai aud de ani în șir că sîntem pe un drum greșit. Eu, unul, nu văd drumul. Nu-mi dau seama dacă e bun sau rău. Pe străzi n-ai loc de mașini, mallurile sînt pline, ca și restaurantele, care se înmulțesc precum ciupercile după ploaie, hotelurile gem de cheflii și de schiori, concedii, botezuri, festivaluri, dezbateri, trăncăneala și văicăreala ca sport național.   Aici. În România. Noi, românii. Dacă mi se dă voie și mie. Și dacă nu sînt expediat la armenii lui Pambuccian. Deci. Criză, necriză, cu PDL sau USL, cu președinte suspendat sau cu care coabităm bine mersi, se trăiește aici, în România. Am intrat în NATO și UE fără să deslușim bine dacă e bine sau rău. Era necesar. Fără alternative.   Sîntem ce-am fost și vom fi. Români. Europeni. Cetățeni ai acestei planete deja suprapopulate. Unde popoare și religii, ideologii și culturi diferite […]