Despre intenţia reinventării

Dacă în cazul lui Ştefan Manasia, reluarea ciclului Ostroveni, din Amazon (Editura Tritonic, 2003) în cel mai recent volum de poezii, Motocicleta de lemn (Charmides, 2011), practic n-a suscitat comentarii, o minimă upgradare ajutînd la limită segmentul să comporte un aer justificativ de remake, în cazul lui Dan Sociu, ale cărui texte inedite din Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011) nici n-ar fi putut face, cantitativ vorbind, de un volum, reluarea fără modificări a secvenţei Cu gura uscată de ură din Cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005) a fost prompt amendată. Chiar dacă însă i se poate imputa lui Dan Sociu vanitatea de a fi publicat o nouă carte cu prea puţin material la dispoziţie, retribuirea Pavor nocturn-ului cu eticheta de „subţirel“ de către unii recenzenţi implicînd, pe lîngă aspectul cantitav, mai ales pe cel calitativ al poemelor inedite din volum, mi se pare totuşi nedreaptă.   Pauza dintre Cîntece eXcesive (2005) şi Pavor nocturn (2011), între timp Dan Sociu scriind proză, corespunde unui salt ireversibil dintr-o zonă de autodistrugere, caracteristică unei bune părţi a poeziei scrise la noi la începutul anilor 2000, într-o zonă de reabilitare, de refacere a propriilor resurse fizice şi psihice, noua paradigmă, care deocamdată abia se întrevede […]