Despre interventiile strategice in performance art: auto-reprezentarea corpului (II)

  • Recomandă articolul
– III. Strategia interventiei. Procedura corpului Totusi, riscantele legaturi multistratificate fac ca aceasta strategie sa devina problematica si intotdeauna o determina sa loveasca granita puterii tactice a lipsei de vizibilitate. Obiectiile familiare care s-au ridicat cu privire la astfel de practici la sfirsitul anilor optzeci deja se confrunta cu aceasta problema, dar o fac dintr-o perspectiva gresita si astfel trag concluzii gresite. Una dintre interventiile critice poate fi gasita in cartea lui Christopher Lasch, Cultura narcisismului; autorul traseaza o legatura directa intre obsesia culturala contemporana asupra corpului si practicile artistice (Lasch, 1991). In cazul lor, ar trebui sa fie astfel vorba despre inca o expresie a narcisismului culturii contemporane, obsedata de auto-reprezentare. Problema obsesiei culturii contemporane asupra corpului este mai ales formulata in maniera foarte cunoscutului argument: in ciuda activitatilor cotidiene rezervate corpului (adica toate regimurile culturale si comerciale de cultivare a sa, fie ele traditionale – igiena si moda –, fie ele cele mai recente – dieta, chirurgie plastica, modificare genetica) si in ciuda sentimentului ca sintem mai mult ca oricind in contact cu corpurile noastre, corpul nu a fost niciodata un produs mai alienat ca astazi. In concluzie, auto-reprezentarea artistica cu al sau performance al corpului ar trebui […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }