Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Despre naţionalism în Epoca de Aur
- 05-02-2016
- Nr. 808
-
Cristian CERCEL
- MENTALITĂŢI
- 5 Comentarii
La mai bine de două decenii de la publicarea cărţii lui Katherine Verdery, National Ideology under Socialism (1991, scoasă în româneşte în 1994 la Humanitas, sub titlul Compromis şi rezistenţă), apare un nou studiu dedicat ideii naţionale în perioada regimului ceauşist. O nouă aplecare analitică asupra turnurii vădite a ceauşismului către naţionalism, petrecută în anii ’70 şi ’80 ai secolului trecut, este bine-venită. În 1991, Verdery preferase să nu îşi înscrie demersul într-un cadru conceptual tributar teoriilor despre naţionalism ca program politic şi identitar, discutînd, în schimb, despre „ideologie naţională“, „discurs“, „hegemonie“ şi „politici culturale“. În schimb, în 2015, Emanuel Copilaş vorbeşte cu precădere despre „naţionalism“ în Naţiunea socialistă. În plus, el lucrează la rîndul său cu conceptul de „hegemonie“, pe urmele lui Ernesto Laclau, pentru a argumenta că naţionalismul ceauşist a fost un „naţionalism pseudo-hegemonic“. Pînă să ajungă însă aici, autorul volumului Naţiunea socialistă porneşte prin a prezenta originile, semnificaţiile, consecinţele şi metamorfozele naţionalismului, o trecere în revistă a celei mai relevante literaturi pe subiect (de precizat că Elie Kedourie este un autor, şi nu o „autoare“!). În clasicizata dezbatere dintre primordialişti/perenialişti şi constructivişti, se situează de partea celor din urmă. Copilaş abordează şi relaţiile dintre naţionalism şi marxism, […]
Sunt siderat de vehementa comentariului mult-licentiatului Amy-Neagoe,lipsit si de familie si de valorificarea substantiala a calitatilor dumisale,fapt ,fara indoiala,regretabil.Cel putin pentru el.Dar de aici,pana la vituperarea acestei reviste de cultura,deschisa oricaror discutii – subsemnatul poate chiar am abuzat uneori de acest drept – e o distanta apreciabila.Marturisesc ca,in combaterea unor idei prezentate de d-l Copilas,pe care nu-l cunosc,este firesc sa apara diferentieri de apreciere,aceste este rostul oricarei desbateri,dar tonul contestarii dvs.depaseste,in opinia mea,pe care am certitutdinea ca o veti ignora sau respinge de plano,unele limite care nu au legatura cu studiile – in care si altii ,poate,au excelat – limite care isi au fundamentul solid in civilizatia dialogului.M-a mahnit,de asemeni,aprecierea profund nedreapta a Revolutiei din 1989,fara de care tot ce citim si scriem astazi,inclusiv dvs.nu ar fi fost posibile,fara a mai vorbi de esentiale schimbari de paradigma si de cadru institutional,ce caracterizeaza oschimbare fundamentala de regim politic.Cu bunele si relele lui.Dar,incontestabil,democratic,nu asemanator celui anterior,in care – din fericire pentru dvs. – nu ati trait decat cativa ani,pentru a face comparatii pertinente.
Stimat domn Cristian Cercel, citind cu rapiditate prima parte a acestui articol, sunt departe de a regreta atît faptul că am 36 ani și nu am reușit să îmi clădesc o familie a mea proprie; cît și realitatea că una dintre cele cîteva facultăți terminate cu diploma de licență, pe care eu le-am făcut înainte de a îmi da Masterul la una dintre ele: nu are nimic de a face cu ‘Filologia’ ori ‘Literele’, la fel ca în cazul dumneavoastră și al foștilor mei colegi și colege(cei inn domeniile ‘jurnalismului’ și celui al ‘traducerilor’).
Cu toate acestea(și cel mai mult, neavînd dubii asupra bunelor dvs.intenții ce v-au ghidat în redactarea acestei recenzii, (din simplul motiv că este deja un fapt dovedit statistic de-a lungul mileniilor, faptul că ‘drumul spre iad e pavat de intenții bune’), cultura mea profesionistă și profesională, dovedită printr-un Masterat de 2 ani(‘la zi=cu frecvență) în domeniul ‘Relațiilor Economice Internaționale'(adică 1.Economie și 2.Politică), mă duce cu gîndul la 2 lucruri distincte:
1) impostura angajărilor(angajați vs.angajatori vs.politicieni și politică), in Romînia tuturor acestor ani de după fals-numita ‘Revoluție din ’89).
Și 2) ‘caracatița’ care a favorizat apariția și răspîndirea unei semantici populare și populiste, în defavoarea semnificației tehnice și tehnocrate(intelectuale și strict de specialitate, adică ‘de dicționar’), a termenilor.
Astfel, citind puțin din recenzia pe care ați făcut-o unei cărți din domeniul tehnic si technocrat de studiu, in care eu am 2 ani de examene periodice si foarte dificile din numeroase cărți, seminarii și cursuri de specialitate(economie și politică în limba Engleză), mă întreb de ce să mai avem pretenție la culturalizarea Romîniei, a Europei și a întregului glob, dacă patronii și angajații unor instituții(ca a dvs. si ai multor altora de profil) cărora le revine obligația contractuală de a profesa pt.culturalizarea oamenilor, continuă a fi departe, de profunzimea acestor termeni tehnici ?
Ați dat cu toate și toții vina pe istorie vs politic, ca să vă găsiți motivații pt.neprofesionalismul ori calitatea culturală deosebit de slabă, al articolelor din această revistă ‘de cultură’?
Hmm..dar in ceea ce mă privește personal, anul 2015 a fost cel de al 6lea an consecutiv cînd v-am transmis Curriculum Vitae personal după discuția telefonică cu aceeași colaboratoare a dvs.cu nume musulman. Și am primit aceeași respingere a mea, de a profesa alături de dvs.
Mă întreb de ce, mai ales fiindcă Guvernele din Romînia s-au succedat cu repeziciune, iar eu am sperat de fiecare dată că voi mai găsi oameni cu adevărat inteligenți, responsabili=profesioniști în adevăratul sens al cuvîntului, care ‘să(mă) înțeleagă.
Dar ia spuneți-mi vă rog, cite examene ați dat dvs. în viața dvs., ca să vă puteți împlini toate dorințele umane , pe toate planurile existenței? (sănătate, muncă, dragoste, independență financiară, materială și locativă și chiar profesională etc.)
Și cum anume le-ați dat pe fiecare în parte, sub fiecare guvern=patron care s-a succedat vreodată, în Romînia noastră Europeană și membră N.A.T.O.??
Aștept să mă convingeți pe mine personal, că sunteți un technocrat ‘care merită’ oricare dintre titlurile pe care le deține..
Amy N.
Stimat domn Copilaș, citind cu rapiditate prima parte a acestui articol, sunt departe de a regreta atît faptul că am 36 ani și nu am reușit să îmi clădesc o familie a mea proprie; cît și realitatea că una dintre cele cîteva facultăți terminate cu diploma de licență, pe care eu le-am făcut înainte de a îmi da Masterul la una dintre ele: nu are nimic de a face cu ‘Filologia’ ori ‘Literele’, la fel ca în cazul dumneavoastră și al foștilor mei colegi și colege(cei inn domeniile ‘jurnalismului’ și celui al ‘traducerilor’).
Cu toate acestea(și cel mai mult, neavînd dubii asupra bunelor dvs.intenții ce v-au ghidat în redactarea acestei recenzii, (din simplul motiv că este deja un fapt dovedit statistic de-a lungul mileniilor, faptul că ‘drumul spre iad e pavat de intenții bune’), cultura mea profesionistă și profesională, dovedită printr-un Masterat de 2 ani(‘la zi=cu frecvență) în domeniul ‘Relațiilor Economice Internaționale'(adică 1.Economie și 2.Politică), mă duce cu gîndul la 2 lucruri distincte:
1) impostura angajărilor(angajați vs.angajatori vs.politicieni și politică), in Romînia tuturor acestor ani de după fals-numita ‘Revoluție din ’89).
Și 2) ‘caracatița’ care a favorizat apariția și răspîndirea unei semantici populare și populiste, în defavoarea semnificației tehnice și tehnocrate(intelectuale și strict de specialitate, adică ‘de dicționar’), a termenilor.
Astfel, citind puțin din recenzia pe care ați făcut-o unei cărți din domeniul tehnic si technocrat de studiu, in care eu am 2 ani de examene periodice si foarte dificile din numeroase cărți, seminarii și cursuri de specialitate(economie și politică în limba Engleză), mă întreb de ce să mai avem pretenție la culturalizarea Romîniei, a Europei și a întregului glob, dacă patronii și angajații unor instituții(ca a dvs. si ai multor altora de profil) cărora le revine obligația contractuală de a profesa pt.culturalizarea oamenilor, continuă a fi departe, de profunzimea acestor termeni tehnici ?
Ați dat cu toate și toții vina pe istorie vs politic, ca să vă găsiți motivații pt.neprofesionalismul ori calitatea culturală deosebit de slabă, al articolelor din această revistă ‘de cultură’?
Hmm..dar in ceea ce mă privește personal, anul 2015 a fost cel de al 6lea an consecutiv cînd v-am transmis Curriculum Vitae personal după discuția telefonică cu aceeași colaboratoare a dvs.cu nume musulman. Și am primit aceeași respingere a mea, de a profesa alături de dvs.
Mă întreb de ce, mai ales fiindcă Guvernele din Romînia s-au succedat cu repeziciune, iar eu am sperat de fiecare dată că voi mai găsi oameni cu adevărat inteligenți, responsabili=profesioniști în adevăratul sens al cuvîntului, care ‘să(mă) înțeleagă.
Dar ia spuneți-mi vă rog, cite examene ați dat dvs. în viața dvs., ca să vă puteți împlini toate dorințele umane , pe toate planurile existenței? (sănătate, muncă, dragoste, independență financiară, materială și locativă și chiar profesională etc.)
Și cum anume le-ați dat pe fiecare în parte, sub fiecare guvern=patron care s-a succedat vreodată, în Romînia noastră Europeană și membră N.A.T.O.??
Aștept să mă convingeți pe mine personal, că sunteți un technocrat ‘care merită’ oricare dintre titlurile pe care le deține..
Amy N.
Epurarea etnică
… privind naţionalismul din ultimele decenii ale regimului comunist….
… proiectul „naţional-revoluţionar“ al regimului Ceauşescu ar fi urmărit să estompeze „şi elementele de discontinuitate dintre naţionalităţile conlocuitoare şi grupul etnic dominant“….
………. apare un nou studiu dedicat ideii naţionale în perioada regimului ceauşist. O nouă aplecare analitică asupra turnurii vădite a ceauşismului către naţionalism, petrecută în anii ’70 şi ’80 ai secolului trecut, este bine-venită…..”….
La Sibiu în ianuarie 1945 au fost deportaţi de către administraţia locală 2500 cetăţeni saşi cu asistenţa unor ofiţeri (apuseni) aliaţi. Unul dintre deportaţi a fost Oskar Pastior, 17 ani…( Leagănul respiraţiei- Herta Müller)..
„Etnical clearence” ca practică nu este un fenomen local, nou,… sau întîmplător.
Regimul de la Bucureşti s-a folosit de „momentul istoric prielnic” pentru eliminarea (expropiere, deportare, ..ucidere.. eliminare…) a propriilor cetăţeni.
Ce e nou în NATIUNEA ceauşistă?
„Legea romanizare 1941- Atonescu” a expropiat, deportat şi a eliminat sute de mii cetăţeni evrei din Romania MARE ( după 1919 sunt 700.00 de cetăţeni evrei..). Marele jaf, repriza unu…
…urmează „naţionalismul” ceauşist, marele jaf repriza a doua. Vînzarea pentru dolari, eliminarea cetăţenilor evrei care au rămas după „epoca legioanară- naţională de dreapta”……
NATIUNEA ceauşistă ca „naţionalism socialist” continuă practica „autohtonă specifică romanească”.
Ce inseamnă azi în Romania europeană amintirea evenimentelor din trecutul apropiat?
Eliminarea evreilor, saşilor, şvabilor în perioada… 1941-1989-1991 … din cei 1919-1989-2016 aproape o sută de ani Romania MARE… înseamnă eliminarea a 1,5 milioane cetăţeni din economia, cultura, societatea Romaniei.
Incotro Romania europeană?
Cu care bagaj „istoric, autentic…”?
Tinerii de azi au dublă cetăţenie, sunt cetăţeni UE 28, nu sunt legaţi de glie….
Care sunt asteptările, speranţele cetăţenilor tineri azi în Romania europeană?
Ce îi deosebeşte de „naţionalismul autentic specific autohton” din trecutul recent?
„Ungurii sunt o gaură în harta Romaniei… C.V Tudor /Romania MARE..”
Mai e valabil ?
Se mai poate instrumentaliza azi naţionalismul de dreapta/stînga?
Eu cu cine votez?
O recenzie absolut onestă. Nu aș adăuga decât că îmi asum minusurile perspectivei naționalism civic/etnic care, într-adevăr, poate funcționa și ca o formă de discurs colonial al Occidentului la adresa unei Europe de Est insuficient de civilizată, captivă a naționalismelor violente și nesusceptibilă de progres civilizațional. Numai că am subliniat suficient de mult în carte că naționalismul civic, având desigur propriile elemente violente și propriile forme de excludere, amintite mai ales de autori liberali ca Will Kimlicka – a contribuit în primul rând la crearea identităților politice moderne având la bază cetățenia și posibilitatea coagulării unor forme de contestare a puterii politice mult mai fertile decât cele ale naționalismului etnic, aproape inexistente. Extrapolând argumentația, putem considera într-o anumită măsură naționalismul civic purtătorul tradițiilor progresiste, așa cum consideră Ellen Meiksins Wood, în timp ce naționalismul etnic are la bază de obicei un capitalism de stat, dar poate funcționa la fel de bine ca o microfizică a unui capitalism global care înscrie statul și națiunea în ordinea propriului discurs, nu invers. În sfârșit, absența sau prezența indexului ține în primul rând de editură, nu de autor. Toate celelalte cărți ale subsemnatului au și indici de autori, și indici de teme/concepte. Iar toate celelalte minusuri ale cărții, exceptând diferența de nuanță autor/autoare, sunt legitime și mi le asum ca atare, cu o mică nuanță în ceea ce privește receptarea național-comunismului de către populație: nu mi-am propus nicăieri în carte acest obiectiv, asupra căruia se apleacă mai degrabă sociologii și psihologii decât politologii. Care sociologi și psihologi au produs în general studii consistente asupra impactului comunismului ceaușist asupra populației, chiar dacă nu s-au concentrat preponderent asupra dimensiunii naționaliste a ideologiei oficiale.