Despre obiect si transparenta lui

Prin dedublare – nerv simptomatic al strategiilor artistice contemporane – nu se subintelege doar o apropiere sau o deplasare de sens a obiectului manipulat, ci si o distantare interogativa, un dus ironico-tragic sau autoironic in vederea materializarii unei memorii. „Dusului“ pe care si/ni l-au propus cei cinci sculptori in expozitia deschisa la Galeria Orizont* i-am putea gasi titlul „Despre obiect si transparenta lui sau Despre constructie si constituire“. Acest ultim binom este explicat de criticul de arta Rosalind Krauss prin suspendarea materialului, pe de o parte – figura este conservata in arta contemporana ca „imagine“, ca tip de contraparte halucinanta a dimensiunii corporale, astfel incit cimpul optic al spectatorului este acum reorganizat prin indeterminare, plutire – si, prin reconstructia semnificatiei, ca precipitat invizibil al corpului, pe de alta parte. Obiectul plastic construit sau construibil este justificat de Gillo Dorfles prin faptul ca, intr-o anumita perioada, sculptura, ca „arta-a-unui-spatiu-uman-non-locuibil“, nu putea sa nu adopte metodele proprii design-ului industrial. Semn al osmozei sculptura-design este si pasul urmator prin care fascinatia ruginii si a disfunctionalului lasa loc, treptat, interventiilor cromatice asupra epidermei obiectului. Prin obiectualizari senzoriale, in care, totusi, fascinatia fata de materialele insolite este bine temperata, figura antropomorfica se lasa inghitita, incatusata […]