Despre prezidenţiale, un pic prea devreme

Grandomania acestui politician intrat de mult în faliment moral a trecut graniţele ridicolului. Chemat în instanţă pentru spălare de bani şi primire de foloase necuvenite în legătură cu fondurile pentru campania electorală din 2004, Adrian Năstase s-a plîns presei că este victima sistemului judiciar ticăloşit, patronat – cum altfel? – de preşedinte. Acesta şi DNA l-ar hărţui, fabricîndu-i un dosar în care sînt menţionaţi aproape 1.000 de martori, de cîteva ori mai mulţi decît la Nürnberg. Destinul îi interzice însă să abandoneze lupta. Lumea află, tot de la el, ce ştia deja, iar lehamitea umple ecranele. Bărbatul politic viril care a siluit democraţia şi a închis-o într-o paranteză de patru ani nu a renunţat la ideea de a scăpa ţara de „neocezarul“ Băsescu şi este gata să se avînte în luptă dacă partidul i-o va cere. PSD este, într-adevăr, persecutat de ideea blocării preşedintelui la mantinelă, dar Adrian Năstase pare a lipsi din scenariile probabile ale social-democraţilor. Singurul mod în care acesta mai poate face istorie echivalează cu ieşirea sa din istorie şi presupune un proces finalizat – măcar unul, indiferent că este vorba despre mătuşi, termopane sau fonduri electorale ilicite. De abia atunci, justiţia ar da semnalul reabilitării. O […]