Destinul excepţional al lui Alexandru Şafran

  • Recomandă articolul
Vechi admirator al extraordinarei activităţi desfăşurate de către Alexandru Şafran, ultimul şef rabin al României de dinainte de instaurarea regimului comunist, reputatul istoric al iudaismului românesc, Carol Iancu, profesor la Universitatea „Paul Valéry“, din Montpellier, nu a scăpat nici un prilej pentru a celebra calităţile minţii şi darurile spiritului acestuia.   Carol IANCU , Alexandru ŞAFRAN. O viaţa de luptă, o rază de lumină, Traducere de Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, 2008, 396 p.   Cu precădere două sînt momentele fundamentale în care Carol Iancu a scos în relief personalitatea covîrşitoare a lui A. Şafran: în anul 2001, domnia sa a organizat la Montpellier un congres internaţional cu temaPermanenţe şi rupturi în istoria evreilor din România (sec. XIX-XX), pus chiar sub preşedinţia de onoare a fostului şef rabin român (devenit, între timp, în exil, mare rabin al Genevei), la care, însă, acesta, cu tot regretul, nu a putut participa, din motive legate de starea sănătăţii sale, la o vârstă înaintată (avea atunci 91 de ani, dar încă muncea cu rîvna din anii tineri; dovadă: cărţile sale apărute pînă în 2006, chiar anul dispariţiei sale!). Dar Carol Iancu nu s-a mărginit la acest frumos omagiu – materializat apoi, în anul 2004, prin […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.