Dictatura procurorilor
- 18-02-2015
- Nr. 760
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 10 Comentarii
Punerile sub acuzare şi arestările în diverse dosare ale instituţiilor care deţin capul de afiş al actualităţii s-au succedat pe bandă rulantă. Spectacolul mediatic completează apetenţa mulţimilor, dornică de sînge. „La puşcărie“ a devenit un slogan vînturat într-o parte sau alta a eşichierului politic. De parcă arestarea sau condamnarea unuia sau altuia dintre actanţii politici ai ultimelor decenii ar rezolva de la sine problemele grave (şi nu puţine) ale actualităţii imediate. Politice, economice, multe sociale. Populaţia României asistă la un spectacol de o calitate îndoielnică, în care numai de justiţie nu poate fi vorba. Se plătesc poliţe mai vechi, se dau lovituri sub centură mai noi. Preşedintele Iohannis este prins (periculos) în aceste lupte la baionetă, unde organele abilitate ale Justiţiei încearcă să pună în ordine dosare ce trenează de mulţi ani. S-a sărit dintr-o extremă în alta. Aceiaşi actori care ascultau de dispoziţiile ce veneau de sus sau de aiurea fac acum jocul noii puteri prezidenţiale, care îşi exprimă pe faţă (pe Facebook) opţiunile. O schimbare mult dorită şi des clamată de noul preşedinte nu poate avea loc peste noapte, cu aceiaşi competitori şi actori politici de pînă mai ieri. România reală e diferită de cea virtuală. Mobilizarea exemplară […]
nu știu dacă la noi, în 1944, au scris pe bombe ”Paște fericit”, cum au făcut în 1999 în Belgrad….
(am apărut la spartul tîrgului, dar am avut cîteva săptămîni de …urcat… nișpante tare afurisite)
binevenit decalogul măriuței și cred că oricînd ”apt” pentru a fi actualizat
domnule draga,
ia-ma mai incet, ca nu pot sa asimilez atatea
am dat de versurile lui Arghezi, reproduse de domnul Serban Foarta
deci:
„Din Indii, Gibraltar, Suez şi Malta,/ Stăpâni peste oceane şi pe mări,/ Aţi creştinat de-aproape, până una, alta,/ Cu glonţul, zeci de neamuri şi de ţări.// Acu, pe noi, în slava lui Hristos,/ Când, înviat din moartea lui, renaşte,/ În jug prusac, făcurăţi mai frumos:/ Ne-aţi răstignit şi ars de vii, de Paşte.”
zic ca in copilarie, *sarut-mana*!
Versurile argheziene sunt
Ne-ati ARS DE VII in Noaptea de-Nviere
Tragedia din ziua de martzi, 13 februarie 1945, e descrisa cuprinzator in cartea „Dresda” a lui Frederick Taylor, aparuta la Editura RAO – e o serie de carti cartonate pe fundal alb in care au aparut” Stalingrad” si „Berlin” ale lui Anthony Beavor si „Insurectia de la Varsovia”, printre altele. In „Dresda” lui Taylor am citit fragmentele din perioada respectiva ale jurnalului lui V K. Jurnalul pana in 1945 al lui Victor Klemperer a aparut la Editura Hasefer, dar din pacate nu mi-a iesit in cale pana acum – poate la viitorul BookarestFest.
Despre bombardamentele (4 si 17 aprilie) anglo-americane a scris Valentina, viitoarea sotie a lui Ion Caraion, care, evreica, tocmai sosise in Gara de Nord cu mama sa din Transnistria (Antonescu ordonase readucerea in tzara a evreilor deportati). Acum vreo trei ani la Realitatea TV unde avea o serie de emisiuni cu profil istoric, Stelian Tanase a tratat subiectul avandu-l ca martor ocular pe Dinu Giurescu, care, locuind pe Berzei, s-a dus imediat in zona garii si din curiozitate de adolescent – avea 15 ani. Dupa bombardamentul din 17 aprilie – Ziua Pastelui Ortodox, Arghezi a scris o poezie cutremuratoare („Ne-atzi rastignit in Noaptea de Inviere”) pe care a citat-o la rubrica Domniei-Sale din Observator maestrul Foartza acum cca un an. Anul trecut la implinirea a 70 de ani a scris din pacate doar Paul Goma de la Paris, un material cuprinzator. Cifra de 5000 de victime e cea mai des pomenita. Din pacate, multi fiind refugiati nu au putut fi contabilizati, caci cadavrele au fost rapid adunate si ingroapte fara identificari prea multe. Antonescu a ordonat „discretie” in presa pentru ca erau in curs tratativele lui Stirbey la Cairo si se spera in bunavointa Aliatilor. Iar dupa 23 august s-a continuat „discretia”, inclusiv – pare paradoxal – dupa 1990. Acum cativa ani s-a inaugurat in Cismigiu (eu unul nu l-am vazut inca) un monument al aviatorilor aliati mortzi in WW2 in Romania. Dar din partea „cealalta”, daca nu un monument similar pentru aviatorii romani morti in timpul acelor bombardamente aparandu-si pana la urma Patria, macar o cruce modesta pentru nevinovatii macelaritzi ar trebui sa existe. \Mandri ca suntem romani….
domnule draga,
eu sunt noua pe-acilea, dar am fost incantata sa descopar aici oameni care cand scriu stiu ce spun, altfel zis, am ce invata de la ei!
iar dumneata intri la acest capitol, in spatele cuvintelor este o idee si nu de putine ori si o semnificare a lucrurilor!
Klemperer este tradus la noi? nu avem resurse sa comandam carti, nici sa ne chinuim cu o engleza sofisticata…sau cu germana, la care ma trimitea domnul Manu…
cifra aceea de 5000 de morti este reala? este prima data cand o aud, de ma intreb, ce profesori am avut si ce ziare am citit!
cam rusinata de toate astea, se cuvine sa recunosc ca avem si noi, mulgatoarele de lapte, goluri in educatie..dar bunavointa avem
Subscriu la decalog – e semn de minim bun-simtz si de minima civilizatie. Dar sperante de transpunere in practica nu sunt.
Dresden: Orasul era in februarie 45 un nod (centru) de comunicatii esential pentru aprovizionarea Sileziei – zona Breslau, azi poloneza. Evident a fost pretext – singura cladire doar putin avariata din centru a fost Hauptbahnhof (i-au venit de hac inundatiile Elbei de acum cativa ani), iar transporturile feroviare s-au reluat in cateva zile. Nu s-a justificat ca reciprocitate – puteau sa invoce Londra bombardata de V1 si V2 dar era cam tarziu sa o faca. Amanunte cutremuratoare in memoriile lui Victor Klemperer, inclusiv descrierea efortului supra-omenesc al locuitorilor de a relua viata „normala” inlaturand cadavrele si molozul – nu a existat nici o epidemie. Cand au ocupat Dresden la 8 mai rusii au gasit un oras distrus dar relativ functional pentru acele cumplite vremi.
Macar localnicii au comemorat acum cateva zile 70 de ani de la tragedie. Bucurestenii nu au fost in stare sa faca acelasi lucru in aprilie anul trecut cu cele cinci mii de victime ale bombardamentelor din aprilie 44, multi refugiati din Basarabia si Transnistria macelariti in Gara de Nord al carei sistem feroviar s-a repornit fara mari probleme in 2-3 zile. Nu mai spun ca nu exista nici macar o cruce in spatele Casei Scanteii unde cadavrele culese din zona Grivitza au fost ingropate amestecate cu molozul.
Nemtzi si romani…..
1. nu-mi plac catusele pe maini!
2. nu-mi place ca un om sa fie adus&dus&incarcerat inainte de a primi o sentinta, cu o singura exceptie: cand a comis o crima!
3. nu-mi place cand un parlament trebuie sa dezbata 6 cereri impotriva unui parlamentar, duminica dupa-amiaza!
4. nu-mi place cand guvernele cad prin schimbarea brusca a majoritatii parlamentare!
5. nu-mi place ca nici acum nu stiu cine dadu ordinul ca MRU sa plece de la guvernare dupa 78 de zile!
6. nu-mi place ca un presedinte proaspat ales sa vorbeasca ca ar trebui asa ceva schimbarea guvernului prin schimbarea majoritatii parlamentare!
7.nu-mi place cand nimeni nu plateste! deci avem un ministru care e fortat sa demisioneze – Paul Pacuraru- caruia i se fac 12 dosare penale pe care le demonteaza, castigand totul in instanta si nimeni nu plateste!
8. nu-mi plac sentintele care se dau la televizor de catre moderatori!
9. nu plac convorbirile inregistrate si aparute de nu stie unde si date in presa, inainte ca procesele sa inceapa!
10. nu-mi plac *strigatorii la cer*, * ultragiatii*, *puristii*, si cu voia dumneavoastra, *vamesii* si * fariseii*!
in alta ordine de idei!
Dresda centrul comunicational al apararii nemtesti? eu stiam ca a fost bombardat ca intoarcere a unui gest similar facut de nemti!
Adevarul e ca Dresda nu era centru universitar remarcabil, in care sa fi studiat americani sau englezi, cum fu Heidelberg si care sa se fi opus dintr-un motiv sentimental bombardamentelor!
nu exprim punctul de vedere al tuturor mulgatoarelor caci congresul nostru, care este trimestrial, inca nu a avut loc! chestiile le-am discutat cu fenomenologul meu din casa, Vasile-barbatu-miu, aseara, cand inca nu apucase sa se imbete!
@Peter Manu Gresiti: distrugerea Dresdei a avut loc in urma unui atac anglo-american. E adevarat ca in noaptea de 13 spre 14 februarie englezii au inceput atacul, dar a doua zi, peste 300 de bombardiere americane au continuat distrugerea orasului. Deci afirmatia autorului nu este gresita, mai ales ca e facuta intr-un context comparativ, nu discuta episodul din punct de vedere corectitudine istorica. Fiti mai atent inainte sa va repeziti sa criticati doar de dragul de a critica. Devine obositor, deveniti obositor…..
Domnule Horasangian
Atacul principal asupra Dresdei a fost efectuat de Royal Air Force cu 773 de avioane AVRO Lancaster. n u de fortele aeriene ale Statelor Unite. . Actiunea a fost coordonata de maresalul britanic Arthur Harris, care a justificat-o astfel:
In February of 1945, with the Russian army threatening the heart of Saxony, I was called upon to attack Dresden; this was considered a target of the first importance for the offensive on the Eastern front. Dresden had by this time become the main centre of communications for the defence of Germany on the southern half of the Eastern front and it was considered that a heavy air attack would disorganise these communications and also make Dresden useless as a controlling centre for the defence….As a large centre of war industry it was also of the highest importance.
Corect. Si nici Mani Pulite n-a sfirsit prea bine.