„Diletantismul e un cancer în teatru“

Ciprian Huțanu, acest interviu ar fi putut începe cu o scurtă apologie a activității tale, ar fi putut continua liniștit cu felul în care ți-ai conturat crezul artistic și ar fi putut să se termine cu întrebarea-clișeu: ce proiecte de viitor ai. Dar atunci ar fi fost un interviu banal. Așa că-ți propun să pornim oarecum abrupt: ce te nemulțumește pe tine în teatrul de animație? Unde sînt problemele?   Nu-i ușor să vorbești pe marginea acestui subiect. Maladiile teatrului de animație sînt multe și cîteva sînt foarte grave și ascunse voit.   Cine le ascunde?   Noi toți. De la managerul teatrului pînă la cel mai proaspăt actor descins pe piața muncii. Chestiunea asta se leagă direct de o deprofesionalizare a actorilor și a trupelor, în mod paradoxal axate pe principiul profesionalizării. Moștenim virușii din „trecutul de aur“ al României, cînd teatrul de păpuși din stradă a fost instituționalizat. Mă refer la acel moment cînd, după coborîrea Cortinei de Fier, de la Moscova s-a dat un îndemn al înființării teatrelor pentru copii bugetate de stat. A fost pur și simplu o directivă politică ce se ghida pe ideea că un individ trebuie îndoctrinat bine încă din copilărie. Fenomenul a […]