Dimineața filmologiei

Întrebat de către Film Menu dacă  a luat în considerare posibilitatea de  a pleca din țară – avînd în vedere internaționalismul preocupărilor sale intelectuale –, Andrei Gorzo răspunde franc: „E multă lume care scrie în engleză în America, şi puţină lume pe domeniul meu care scrie în română“. Un spirit malițios ar putea accentua în respectivul raționament doar fibra pragmatică a cronicarului de la Dilema veche, prudența vedetei locale evitînd strategic concurența, însă ceilalți, de bună-credință, care-i vor citi adevăratul volum de debut în critica de film – Lucruri care nu pot fi spuse altfel (Humanitas, 2012) – vor înțelege că dedicarea lui Gorzo, preocuparea lui de a pune bazele unei școli românești de filmologie nu rămîn o simplă retorică bizantină. De fapt, trebuie observat încă din start că perspectiva acestei promițătoare cărți nu-i una demolatoare. Confruntîndu-se cu o tradiție autohtonă inexistentă, criticul bucureștean refuză rechizitoriile inutile – în același interviu, el explică situația: pînă de curînd, inclusiv UNATC-ul fusese o școală de meserii, mai degrabă decît universitate, deci cum să fie încurajată reflecția asupra domeniului? –, optînd pentru o abordare comprehensivă din care scoate un rezultat maxim: conectarea Noului Cinema Românesc la tradiția realismului occidental, teoretizat de André Bazin. […]