Din perspectiva artistului

Acesta este un fragment dintr-o conferinţă susţinută de Pál Szacsvay în cadrul seminarului „Aesthetics of Resistance“, organizat la iniţiativa tranzit.hu şi Free School for Art Theory and Practice, la Budapesta, în septembrie 2006, şi face parte dintr-o serie de texte ce prefaţează cea de-a opta ediţie a Bienalei de Artă Periferic de la Iaşi, texte programate să apară în Observator cultural cu frecvenţă lunară, din martie pînă în octombrie, data desfăşurării in situ a Perifericului.   Dacă un gen anumit de activism a fost practicat în cadrul iniţiativelor cu resurse limitate, cum sînt galeriile conduse de artişti, laboratoarele de critică media, bazate pe principiul colaborării în reţea, sau organizaţiile artistice configurate în mod explicit în vederea promovării interesului anumitor grupuri sociale sau politice, obiceiul de a atribui titulatura de „practică artistică activistă“ unui anumit tip de iniţiativă artistică s-a răspîndit destul de repede, recent, şi în interiorul instituţiilor de artă contemporană finanţate din bani publici. Aceste instituţii susţin cu mîndrie că sprijină practici şi manifestări artistice de tip activist. Dar, dacă luăm în considerare ceea ce presupune activismul în mod general, trebuie să conchidem că artiştii care au ambiţii activiste pot miza pe efecte limitate ale artei lor, atunci cînd […]