Dincolo de fiinta cu Emmanuel Lévinas

In nota finala a unui lung eseu din 1964 consacrat gindirii lui Lévinas (Violence et métaphysique, in L’Ecriture et la différence, Seuil, 1967 – trad. noastra), Derrida opunea dislocarii logosului grec operate de profetismul (in acelasi timp empiric, mesianic si etic) din Totalitate si infinit formula (paulinic)joyciana: „Jewgreek is greekjew. Extremes meet“, chiasmul desemnind aici spatiul interstitial sau diferenta dintre cei doi termeni: „Sintem evrei? Sintem greci? Traim in diferenta dintre evreu si grec, care reprezinta poate unitatea a ceea ce numim istorie“ (op. cit.). Or, daca sintem familiarizati cu terminologia deconstructionista, trebuie sa intelegem ca respectivul topos nu reprezinta pentru Derrida nici dubla prosternare „ipocrita“ proprie, dupa Lévinas, traditiei europene (si denuntata ca atare in Totalitate si infinit. Eseu despre exterioritate, trad. Marius Lazurca, Polirom, Iasi, 1999. p. 12: „De cind escatologia a opus razboiului pacea, evidenta razboiului se mentine intr-o civilizatie esentialmente ipocrita, adica atasata in acelasi timp Adevarului si Binelui, de acum antagoniste“), nici sinteza dialectica preconizata, pare-se, de catre Joyce (calificat aici, nu intimplator, drept „cel mai hegelian dintre romancieri“). Mai degraba, cu pretul unui usor anacronism, amfibologia evreu-grec/grec-evreu ar trebui gindita in termenii unei negatii non-negative, adica ai unei „de-negatii“ ce deschide un spatiu intermediar, […]