Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Dinu C. Giurescu, un academician în faţa prostiei
UPDATE: ce scrie CNSAS despre relaţiile istoricului Dinu C. Giurescu avute cu Securitatea
- 15-01-2014
- Nr. 706
-
Marius OPREA
- Actualitate
- 37 Comentarii
Se spune că, după eliberarea sa din lagărele reeducării maoiste, Deng Xiaoping a dat un interviu unui ziarist străin, bineînţeles, cu aprobare. Şi i s-a pus o întrebare, printre altele, care ducea spre condamnarea post mortem a lui Mao. Anume, cum i se par anii petrecuţi în lagăr, întotdeauna la un pas de moarte. Bătrînul comunist, reabilitat şi ajuns unul dintre liderii importanţi ai Chinei, a răspuns aşa: „Am trăit vremuri interesante. Dar să te ferească Dumnezeu să trăieşti vremuri interesante“. Vremuri interesante trăim şi noi, aici, pe malul Dîmboviţei, Fluviul nostru Galben. Vremuri în care sînt puşi la zid oameni al căror trecut nu contează, al căror devotament faţă de valori reale nu contează. Să iubeşti istoria poporului tău şi să o aperi – nu contează. Dinu C. Giurescu, distins academician, este acum pus la zid de către Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, care şi-a făcut datoria patriotică de a-i răspunde unui obscur jurnalist, interesat de trecutul domnului profesor. Aşa se face istoria – la colţul străzii. Dar despre adevăr nu poţi vorbi, fără a deranja o adevărată conspiraţie a tăcerii, aceea care acuză în numele trecutului, fără a vorbi în totalitate despre el. Doamnele Mirela Corlăţan […]
OK, dar sa nu-mi vii cu poezii din astea, stimate luptator pepsi, ca sunt cam lesinate. Nu mi-am facut niciodata din N. Manolescu, fie si la nivel „mini”, un ideal, cum si-au facut diversi inchipuiti din Labis, ca sa-ti citez un nick banat de pe CA. Iti apreciez „calmul”, frumusetea si maretia mai putin: efebii cu limbaj de maidan ma lasa rece. Poate pe altii ii incinta, dar e problema lor. In ceea ce te priveste, suferinta dumitale provine, for sure, din faptul ca m-am obiectivat suficient si ti-am spus ceea ce stii, in sinea dumitale, ca esti. Cred ca ti-am acordat prea multa atentie, dar daca vei scrie o carte care sa ma uimeasca, am sa trec peste orice pepsi, quick sau alte cola. Pina atunci, epateaza-ne cu exprimari specifice ilustrului dumitale idol politic, numai sa nu ramii asa. Ti-ar fi stat mai bine sa semnezi absint, dar fiecare isi alege bauturile pe care le merita.
Minimanolescule, am comentat pe marginea mai multor tentative semnate paul cernat, autor sau avatar. Ti-am spus ceea ce stii prea bine: ca esti comunist de anii 1950, ca duci o interesanta campanie de autodefaimare, ca n-ai nivel, ca una joci pe critic atac si alta pe observator – una peste alta, ca esti mic si urit. Te enervez la culme, drept pentru care ma faci sa tremur de frica partidului, a demascarilor si a divulgarilor. Nu vrei mai simplu? Daca chiar tii sa ma cunosti, nu ma plictisi cu coduri la vedere si alte jucarii. Schiteaza, te rog, o invitatie. Ne vedem si scoatem demiurgul din tine. O sa fie bine, iti promit: te invat sa te obiectivezi, sa levitezi, sa intelegi, sa glumesti, sa rizi, sa plingi si multe alte nebunii! Ce zici?
Autorului si comentatorilor: va lasati tarati in mlastina securitatii prin intermediul unei legi stramb intocmite (asa cum spunea Dorin Tudoran, facuta cu „competenta”; de un anumit soi, as adauga eu !) si evident ca va rataciti si va scufundati. Desigur, „competenta” cu pricina era tot a securistilor …
Doare, nu? Nu e un truc, pot divulga oricind identitatea lui [email protected], mai ales ca are „codul” la vedere. Indexul si alte reactii de genul asta nu-i fac pe cei care le arata mai mai talentati decit sint. Cel mult, le poate furniza alibiuri pentru propria insuficienta…
…..este ca istoric o perfecta mediocritate. Observatorul Cultural ar putea gazdui o dezbatere asupra volumuui X al Istoriei Academiei, recent aparut, redactat majoritar de D C si care poate fi acuzat de orice numai ca ar fi o carte de ISTORIE nu. Sunt curios daca macar vreunul din admiratorii invitatului cvasi-permanent al latrinei 3 a auzit de acest volum X, ca de citit ……
„Vorba ceea, prefer sa merg in iad cu Marius Oprea si Dorin Tudoran decit in rai cu Germina Nagit si altii.”
vezi daca Oprea si Tudoran merg in iad cu acelasi microbuz. Citeste asta, apropo si de Nagit:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/scrisoare-intredeschisa-adresata-prietenului-marius-oprea-101934.html
intelegi, Parinte, ca nu vorbeam despre cit de tare esti, atunci cind banezi mai stiu eu ce comentarii? Ai o virsta care incepe sa fie respectabila, nu te mai incurca i copilarii.
cernat: eu iti spuneam ca duci o interesanta campanie de autodenigrare, nu despre banari si celelalte pasiuni ale tale. Cit despre trucul cu „stiu despre cine e vorba”, nu ma face sa-ti arat un deget. Indexul, desigur.
Arbitru. Cel pe Care tu-L stii foarte bine, draga Marius Oprea,
Chestiunea e simpla. Important e sa nu te lasi si, dupa cum te stiu eu, nu te va intimida nimic. In vremuri de suprema confuzie, cum sunt cele pe care le traim astazi in Romania, cand albul a devenit negru si invers, iar nuantele de gri nici ca mai exista, ramane un singur Adevar. Sa ne calauzim de Adevar, si nu de „adevaruri” personale si partizane.
Camarila basisto-securista e din nou pe culmea valului si nu-ti vor ierta niciodata cutezanta de a fi spus ce stiai si ce te indemna constiinta despre idolul lor. De aceea, orice vei face de acum incolo va fi rastalmacit si vor arata spre tine cu degetele lor groase si soioase de la grasimea bunastarii obtinute cu pretul propriului suflet.
Tu n-ai de ce si mai ales de cine sa te temi.
Profesorul Giurescu a ramas unul dintre putinele repere intelectuale si morale ale unei natii distruse. Ai facut ce trebuia sa faci. In chip real, acesti nimeni cu nume sonore n-au nici o putere asupra ta.
Lectura de mare actualitate, o recomand cu creionul in mana inclusiv liber cugetatorilor de la GDS, epistolele pauline. In Epistola I catre corinteni, de pilda, Apostolul Neamurilor spune ceva inca foarte valabil: „Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt”.
E un cavant despre chemarea spre singurul Adevar. Si spre singurul Arbitru. Doar un lucru mai putem face, si bine primit va fi, mai ales in contextul in care are loc: sa-L marturisim pe Dumnezeu in fata oamenilor, a celor ce ne iubesc si a celor ce ne vrajmasesc. Iar a-L marturisi pe Dumnezeu inseamna, implicit, a iesi cu barbatie in apararea celor batjocoriti pe nedrept. Abia astept comentariile ce ma vor injura pentru „misticism”. Asa voi primi din plin confirmarea celor scrise acum. Dumnezeu sa-i dea tarie si rabdare domnului profesor Giurescu si tie, marturisitorule!
P.S. Cine se teme de GDS? mai stii ce haios rebotezase un drag prieten al nostru acest grup de stransura? GMS! Grupul de monolog social….
Domnule Dorin Tudoran,
nu v-am inclus alaturi de dl. Oprea pentru ca ati avea aceeasi opinie cu d-sa (sau cu a mea, in cazul de fata, caci imi asum partizanatul). Nu e cazul. Ci pentru ca, si atunci cind nu sint de acord cu unele dintre opiniile dvs., le respect ca pe ale unui intelectual critic-reper care are si „baza morala” (prin disidenta antedecembrista), si independenta reala de atitudine (prin pozitiile din ultimele doua decenii), nu ca pe ale unui cauzas inregimentat, ca atitia altii.
Am citit textele dvs. „la tema”, cu aceeasi atentie si consideratie. Cred ca dl. Oprea ar trebui sa vina cu „probe” suplimentare in cazul dnei Nagat, si nu ma indoiesc ca va veni. Altminteri, despre partizanatul orientat al actiunilor CNSAS si, mai ales, despre instrumentarea lor, cartea lui Gabriel Andreescu ramine, pentru mine, un reper de analiza.
Cu aceeasi pretuire,
Paul Cernat
Spiritul de castă al intelectualilor izolaţi în Grupul de dialog social (împărtăşit prin contaminare şi de adepţii săi), cei mai buni dintre cei buni, situați de partea luminii, a adevărului, a dreptăţii, (toate, desigur, cu valoare absolută), alungă din mediul lor aseptic orice membru care îndrăzneşte să nu se conformeze disciplinei. Pentru că a gândi liber şi având ca temei propriul discernământ te supune oprobriului colectivității şi conduce, fără îndoială, la excluderea din lăcaşul zeilor.
Nu vei fi, însă, sfâşiat înainte de a fi hăituit. Într-un fel procedeul este mai crud chiar decât cel practicat de fostul PCR. Nu m-am numărat printre membrii săi, dar am avut colegi şi ştiu de la ei. De bine de rău, acolo te mai chemau la prelucrat, te mai întrebau şi pe tine ce ai de spus în apărarea ta (a principiilor pe care le susţii) – într-un fel de drept la replică -, îţi mai dădeau un avertisment verbal, pe urmă scris, pe urmă, mai încercau să te lămurească şi, doar dacă nu înțelegeai, se declanşa războiul specialiştilor în dialogul cu societatea.
Aici, în elita noilor apostoli ai dreptății, etapele astea sunt socotite pierdere de vreme. Se constată infracțiunea de gândire, se dă o sentinţă în regim de urgenţă, iar vinovatul este executat public, fără drept de apel ori recurs. Năucit, proscrisul se pomeneşte în afara grupului şi se întreabă cu ce a greşit. Că a spus ceea ce credea? Că a avut opinie separată? Că nu s-a aliniat corului de lăudători sau, după caz, de acuzatori publici?
În vremea asta, cât se dă el, probabil, de ceasul morţii să-şi lămurească vina, Entitatea Superioară, mulţumită că a scăpat de fructul otrăvit, se întoarce satisfăcută în capsula ei
protectoare, continuându-și existența autistă, la pândă însă, dormind cu pleoapele întredeschise, ca nu cumva un alt vlăstar să fie corupt de nebunia gândirii nealiniate.
Cam asta i se întâmplă domnului Oprea, deocamdată la nivelul discursului.
D-lui Paul Cernat. Aveti perfecta dreptate. Nu ne vom intalni nicaieri. Nici macar in conditiile cititor-autor. Sincer, nu mai am timp de maculatura..
@Paul Cernat
Va multumesc pentru cuvintele de bine — cele de azi si cele din alte situatii. Se intampla insa ca in privinta textului prietenului Marius Oprea avem pozitii diferite. I-am adresat ieri o Scrisoare Intredeschisa lui Marius, fiindca e „incommunicado”. Cum am spus si alta data, totul pleaca de la o lege-cacealma, data nu din incompetenta, ci din foarte, foarte mare competenta. Cu ea nu se pot opera, decat foarte rar, cantariri ale adevarului demne de incredere. Totusi, acolo unde legea (juridica) se opreste, legea morala poate duce firul mai departe – cu atentie, prudenta, buna-credinta si folosindu-ne de un minimum de logica. Ca va va dezamagi ori nu, puteti citi textul meu aici: http://www.dorintudoran.com/scrisoare-intredeschisa-adresata-prietenului-marius-oprea/
Dle Shafir şi ceilalţi domni şi doamne care jură că ce au citit în documentul dat CNSAS ar documenta turnătorii, ori nu au trăit în România, ori sunt prea tineri să fi vieţuit în acele vremuri scelerate ale comunismului.
Acele sunt, se pare, în majoritate note de relaţii cu străinii, pe care erau obligaţi să le dea toţi cei care se aflau în contact cu străinii. Securitatea le valorifica, cu toate că aceste note se dădeau la serviciul personal.
Se pare că acesta era una din parţile cele mai simple ale securiştilor de a-şi justifica parazitismul şi lupta împotriva inamicilor lui Ceauşescu, socialismului, bla bla etc.
Aceste note de relaţii sunt obligatorii şi azi pentru cei care călătoresc în străinătate, sper că nu mai sunt folosite de descendentele de azi ale securităţii de ieri.
Aceste extrase din aceste note, nu documentează vreo turnătorie care ar putut cauza probleme de orice natură celor menţionaţi care erau cetăţeni români.
Păi o turnătorie, dacă sunteţi amabili este să spui că respectivul are atitudini care pot dăuna puterii socialiste bla bla, vrea să rămână, fugă în străinătate.
Cunosc un caz teribil de prieteni în care unul l-a turnat pe altul că vrea să fugă în străinătate, presat de securişti şi recunoscut mult timp după, când ambii erau departe de graniţele iubitei noastre patrii!.
Iar despre notele lui Dinu Giurescu concluzia este:
Honni soit qui mal y pense!
Multumesc de articol. Asta explica si mai putin reactia dlui. Paul Cernat de a se duce in iad impreuna cu Marius Oprea si cu Dorin Tudoran.
Colectia de „perle” descalificante proferate pe critic atac la adresa mea si a altora de catre nick-urile multiple ale celui care semneaza aici pepsi.ro@ k. au fost banate pe motiv de… dar mai bine nu mai spun. Intrucit stiu despre cine e vorba, il privesc cu compasiune si intelegere.
@ Maxa
Dorin Tudoran a scris si el un articol, mult mai judicios, despre trista cadere in pacat a academicianului Giurescu. Il gasisti aici
http://www.dorintudoran.com/darius-al-lui-istaspe-vs-darius-al-lui-secu/
Cu toată părerea de rău, aici nu se pune problema de a fi cu cineva sau cu altcineva. Că domnul Oprea are viziunea asta dihotomică, e normal. De la dv. mă aştept la altceva însă. Practic, dl. Oprea o acuză pe doamna Nagâţ pentru faptul că a divulgat mai multe lucruri care nu ar fi trebuit spuse despre dl. Giurescu. Nu spune nici că ar fi adevărate, nici neadevărate, nu spune nici că sunt omisiuni, ci doar că … nu se cădea.
S-avem pardon. Pentru dl. Tudoran (care nu văd ce caută în această discuţie precisă despre Giurescu) şi al lui echilibru am admiraţie, pentru dl. Oprea, şi ale lui dezechilibre misticoide, „vânătorul de securişti”, nu prea.
Nu mi-aş fi putut închipui că Securitatea poate avea succesul public de azi; că poate deveni principală cale de referinţă onestităţii, competenţei ştiinţifice. Mai ales, ca va fi apărată de vajnici ai săi duşmani, faute de miuex et d’autres arguments.
Dl Marius Oprea s-a umanizat răscolitor după cercetările făcute asupra trecutului criminal al Securităţii. De la înverşunarea arheologică de a dezgropa victimele Securităţii, să i se fi tras? Ori să se fi stins avîntul tineresc al căutării Adevărului?
Oricum, maturitatea vîrstei de mijloc te aduce cu picioarele pe pămînt, din văzduhul sfintei răzbunări. Ajungi a percepe nuanţele Negru-lui. La asta, obligă – probabil – nuanţele Alb-ului. Sarcastic, nuanţele Albuu-lui şi Negru-lui sînt de confirmat prin autoritatea Gri-ului. Adică, a chiar Securităţii. Dar ce progres al cunoaşterii, să eliberezi Securitatea de anatema Negru-lui!
Dl Oprea insistă pe vina cadrelor Securităţii, în relaţia cu colaboratorii pe care i-au racolat – victime ale regimului politic din anii aceia. Pînă la un punct, pînă şi asta fiindcă, în cazul dnei Nagîţ, prezumţia victimizantă nu funcţionează. Poate pentru că a fost personal afectat de activitatea dnei cu pricina, de colaborator/informator/delator. Aşadar, nu poate fi decît subiectiv cînd adevărul obiectiv îl afectează personal. Ca şi în cazul istoricului Dinu C Giurescu, de care e sincer ataşat. Deşi distinsul academician păşise mult înaintea sa pe calea aceea referenţială, acceptînd senin adevărul că un fost şef de cabinet al lui Postelnicu şi general, apoi, al Serviciilor postdecembriste poate fi nu doar frecventabil ci de-a dreptul onorabil şi onorant prin simpla sa prezenţă. De generalul Rogojan, e vorba, căruia istoricul-academician îi conferea premiu pentru contribuţia la istoria Securităţii.
Ma scuzaţi că mă-ntind la vorbă dar două aspecte din textul dlui Oprea mă intrigă.
În orice ordine, unul ar fi al evocării gestului de imens curaj al venerabilului de azi istoric, de a-şi fotografia casa ce urma a fi demolată. Gest pus în aceeaşi eroică ordine cu cel de salvare a mai multor aşezăminte istorice, căzute pradă sistematizării ceauşiste.
Celălalt ar fi transcrierea unor pasaje din rapoartele securistului a cărui misie era să-l racoleze pe Dinu C Giurescu. Dl Oprea ia de finale şi doveditoare ale necolaborarăii notele preliminare ale chiar acţiunii de racolare, unde viitorul Darius îşi expunea reticenţa impusă de scrupule perfect justificate, la o adică. Expertiza sa ştiinţifică îi dicta postulatul că, oricît de patriotic ar fi justificat Securitatea necesitatea ca un savant de reputaţie internaţională să fie de folos patriei socialiste, era inevitabil ca informaţiile – pe care urma să i le furnizeze – să nu afecteze şi pe cineva anume, dintre chiar confraţi ai săi, căci nu urma a întreprinde acţiune informativă în alt domeniu decît al său propriu.
În fine, absenţa angajamentului scris este irelevantă, iar dl Oprea ar trebui să ştie asta, la cît s-a străduit să aprofundeze „fenomenul”. Doar nu degeaba a fost torpilat textul proiectului de lege depus de Ticu-Dumitrescu, cu prevederi mutînd responsabilitatea din zona Negru-lui, în a Alb-ului, în absenţa dovedită a Gri-ului.
Dacă Giurescu a semnat „olograf” rapoartele alea din pdf, nu mai contează că nu există un angajament scris. Marius Oprea se agită degeaba şi e chiar penibil că refuză să ia lucrurile aşa cum sînt. Dinu Giurescu a colaborat cu nenorociţii ăia care reprezentau statul poliţienesc la acea dată. Asta e!
Pentru oricine a trăit vremurile alea, e foarte clar că odată intrat în horă cu ei, cam erai omul lor, la mîna lor, că te puteau şantaja cu asta cînd „vroia” muşchii lor.
Marius Oprea pe ce lume trăieşte? Are senzaţia că lumea suferă de amnezie? Oricît ai ţine la cine la cineva, cum pare că i se întîmplă lui Marius Oprea cu Dinu Giurescu, acceptă mai întîi lucrurile aşa cum sînt şi apoi eşti liber să aminteşti tot binele pe care ştii că l-a făcut dl. Giurescu.
Asta dacă vrei să mai dea cineva două parale pe discernămîntul tău. Pentru că ar fi cazul ca dl. Oprea să-şi amintească că sînt şi oameni care au refuzat orice colaborare cu „organele”, fiind foarte conştienţi că nu te joci cu aşa ceva.
Marius Oprea, mai esti in toate mințile? E OK sa dai securității informații despre cei din străinătate care te cred un cercetător cu integritate personală neștirbită, in numele faptului că ați împărtăși dragostea de patrie? Din dragoste de patrie l-au ținut pe tatăl său la Sighet? Din dragoste de patrie i-au demolat casa? Și să faci asta după ce i-ai venit în apărarea securistului Paraschiv? Marius, trezește-te. La figurat. Sau poate la propriu!
Domnule Oprea, vreti sa spuneti ca ceea ce a facut domnul Giurescu e „plevușcă” ? Din moment ce CNSAS l-a „achitat” pe domnul academician, articolul dumneavoastră e o răfuială țâfnoasă cu două doamne, nimic mai mult.
Am citit documentul CNSAS, cel din format pdf.
Cititi pagina 2 din motivatia CNSAS!
Ce le spunea securistilor DinuC. Giurescu! :
„A evitat sa furnizeze date referitoare la activitati competenta organelor de Secuirtate”…..
……
„nu doreste ca din cauza unor date furnizate de el o serie de persoane sa aiba de suferit”………
……….
„Ii este vie in memorie situatia dintre anii 1948-1955 si chiar mai tarziu cand o serie de persoane, unele nevinovate, au avut de suferit de pe urma unor masuri represive initate de organele de Securitate”.
???
!!!
Profesorul Giurescu n-a fost turnatorul si informatorul odios in care Mirela Corlatan & Germina Nagat vrea sa-l transforme.A fost un om care a rezistat securistilor,care i-a dus cu vorba,care a atentionat ca Securitatea este o institutie represiva.
S-a opus daramarii bisericilor (pg. 2), a avut „manifestari ostile” regimului a fost contra „demolarii unor biserici”!
Cititi!
de ceva vreme, paul cernat (in cazul in care cel de pe forum e acelasi cu cel de deasupra forumurilor) duce o interesanta campanie de autodenigrare. Colectia de perle (pe-aici, pe critic atac) e deja mare.
Dupa cite aflu din presa si targurile de carte, Dinu Giurascu si Aurel Rogojan, fostul adjunct al lui Iulian Vlad la sefia Securitatii, se inteleg de minune si merg mina in mina peste tot. Afinitati elective sau selective fi-vor intre ei? A se vedea pe tema asta articolul ce i l-a consacrat Dorin Tudoran pe blogul sau AGAdemicianului aproape nonagenar, deputat si invitat de onoare al Antenelor Felixiene. Cine se aseamana se cam aduna.
Noi acum, in anul de gratie 2014, cum sa mai decantam adevaratele valori de pleava trecutului, cum sa apreciem oamenii care au avut cu adevarat coloana si au rezistat presiunilor? Cum sa scapam de povara? Cu astfel de compromisuri nu o vom face niciodata! Ne mai intrebam de ce Polonia este unde este! Nu mai zic de Germania!
Nici o grija, nu ne vom intilni nici in „iad”, nici in „rai”, nici macar in purgatoriu…
…1964, nu 1967
Articolul este extrem de confuz! Nu rezulta deloc daca ‘Darius’ a scris note informative despre colegii sai sau nu. Si pentru a eluda fondul problemei Dl.Oprea recurgr la binecunoscta metoda securista de defaimare a persoanei. Si ce bine ii sta D-lui Academician Dinu Giurascu alaturi de „profesorul Dan Voiculescu” din al carui partid face parte. Parafrazandu-l pe Dl. Paul Cernat si eu prefer sa merg in iad cu Plesu sau Liiceanu ,decat cu D-sa, sau Radu Calin Cristea, sau Simonca, sau Burtea-Cernat-cea care vrea sa nuanteze crimele comunismului!
Când a fost exclusa Mona Musca din PNL pentru minuscule pacate de tip „peanuts” de la inceputul anilor ’70, dl. Oprea, pe atunci presedintele Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului, a insistat pe „pactul cu diavolul” facut de ea. Citez dupa presa vremii: „In cadrul dezbaterilor din Biroul Permanent Central a contat foarte mult momentul in care Mona Musca a semnat un angajament cu Securitatea, respectiv in anii ’70, atunci cand regimul se relaxase, iar Securitatea racola informatori bazandu-se pe asa-zisele convingeri patriotice ale acestora. Majoritatea informatorilor racolati nu erau supusi santajului sau presiunilor, iar semnarea unui angajament aducea avantaje materiale. Era o metoda de parvenire”.
Bine, bre, da’ la dl. Giurescu ce-o fi fost, semnând dumnealui in 1967 ca sa plece la Viena sa lucreze in arhive?! Tragica dubla masura a dlui Oprea…
De fapt, care sunt dezbaterile pe care ar trebui să le genereze acest articol? Că nu stătea dl. profesor Giurescu în cartierul Uranus şi unde şi-a făcut Deng Xiaoping pentitenţa?
Atunci aţi înţeles puţin, foarte puţin din demersul autorului care, în esenţă, nu spune decât să nu trataţi chirugical simptomele, nu e potrivit! Trataţi cauzele! Dar, la ce „medici” au rămas în România, scapă cine poate!
Admirabil text (da, iata, folosesc si eu, uneori, cuvintul „admiratie”). Domnule Oprea, aveti tot respectul si solidaritatea mea. Vorba ceea, prefer sa merg in iad cu Marius Oprea si Dorin Tudoran decit in rai cu Germina Nagit si altii.
Inca o „urechelnitza”: casa familiei Giurescu era pe BERZEI, nici vorba de Uranus, dar da bine sa o amesteci cu Casa boborului, garajul palavramentarilor, etc. Am mers uneori in autobuzul 37 pe Stirbey Voda cu Profesorul Giurescu (cel ADEVARAT, C.C.) care cobora in statia langa care sunt acum blocurile de la intersectia cu noul bulevard care a lichidat Hala Matache. In rest, repet si eu recomandarea lui @ Radu Barda cu documentele in fatza. Totul e insa sa existe si constiinta.
Angajamentul nu exista, Dinu C. Giurescu n-a semnat un angajament de informator. A se vedea rectificarea lui Dorin Tudoran:
http://www.dorintudoran.com/darius-al-lui-istaspe-vs-darius-al-lui-secu/
Exista rapoartele securistilor. Deci: din nou, istoria ne-o scriu securistii, iar pe baza rapoartelor securistilor condamnam si infieram un om… ! Cine ne garanteaza ca rapoartele securistilor spun realitatea despre Dinu C. Giurescu? Cine? Dvs? Bagati mana in foc ca tot ce scriu securistii despre Dinu C. Giurescu este real?
Mai exista rapoarte semnate de istoric. Bagati mana in foc ca n-au fost intocmite de securisti si doar semnate de Dinu C. Giurescu? Sau chiar inventate?
Cel mai mare istoric al Romaniei pentru perioada celui de-al doilea razboi mondial (premise, desfasurare, consecinte, preluarea puterii de catre comunisti, comunizarea tarii ) si omul care a protestat la daramarea Bucurestiului si la distrugerea bisericilor in anii 80 este lovit de CNSAS. Ca sa ce? Ce obtinem? Care este rezultatul? Suntem mai buni, mai frumosi, mai inteligenti, mai morali, suntem clarificati in privinta comunismului?
Ce mare satisfactie aveti si avem dupa aceasta poveste cu Dinu C. Giurescu?
Astept cu interes un punct de vedere al domnului profesor Giurescu, care, pana acum, n-a vorbit despre dosarul sau.
Domnule Oprea:
Atentie, nu scrieti dupa ureche. Deng Xiaoping nu a fost niciodata in lagar. A fost muncitor intr-o fabrica cand a fost mazilit prima oara. A doua oara a fost in domicilu fortat intr-o vila la Beijing.
In ceea ce-l priveste pe Dinu Giurescu va las in fata documentele CNSAS si a constiintei dumneavoastra.
spune-le asta brasovenilor din ’87, Marius Oprea!
Foarte greu să te abții să reacționezi la asta. Cei care, în timpul comunismului, au reușit să-și amenajeze conviețuirea (reciproc avantajoasă) cu bandele oficiale de proști și canalii, n-au acum nici măcar decența să tacă. Singurul lucru de care ne-am debarasat e o ideologia. Am pus alta în loc: acuma nu mai sunt lichele în numele „idealurilor comunismului” ci celor ale „capitalismului”. Nu îi obliga nimeni sa „adere” (îi zicea „adeziune”- mai mult sau mai puțin „fierbinte”) – ca să-și pună în funcțiune lichelismul. Trebuia doar să mintă asupra mobilului. Pe vremea aceea, când iți turnai colegii, se zicea că „servești cauza”. Era, evident, minciună. Nu serveai nicio „cauză”. Ei acuma, cu democrația, poți să fii lichea cinstită, în nume propriu. Deși ar mai fi și acuma eufemisme la dispoziție: „justiția independentă” – în acest caz, SCHEMATICĂ . Lamentabil…bătrânul domn Giurescu e, azi cel puțin, onest. A semnat. Se putea întâmpla. Se putea întâmpla și să torni – sub constrângere. Faptele trebuie judecate în raport cu împrejurările – și cu oamenii, cu autorii lor.
Treaba e simpla: societatea romaneasca e imparita in mai multe gasti, fiecare cu propria agenda, cu liderii ei si cu propriile canale de comunicare. Pe aceste canale, diversi \”scarta-scarta pe hartie\” se intrec in a-i lauda pe \\\”ai nostri\\\” si a-i injura pe \\\”ceilalti\\\”. Asa au aparut in peisajul mediatic informatorii benigni si cei malefici, securistii buni si securistii rai, activistii UTC/PCR metamorfozati in activisti pro-democratia, analisti politici si prim-ministri. Astfel, de-a lungul timpului, unele personaje au fost diabolizate cu sarg, in vreme ce altele, infinit mai ticaloase, au fost absolvite de orice vina, fiind transformate chiar in \\\”victime\\\”. Totul depinde doar de cat de bine cunosc tipii de la PR tehnicile de manipulare si ce resurse media le sunt puse la dispozitie! Pentru formarea unei opinii solide asupra unui astfel de caz e nevoie de studiu serios si de timp, or, cine dispune de timp in Romania de azi? Asa ca luam de bune opiniile unor Nagat, Corlatan, M. Oprea, HR Patapievici, A. Plesu. G. Liiceanu, G. Andreescu, W. Totok, Herta Muller samd. Ca n-om fi noi mai cu mot sa ne formam propria opinie! Si, la urma urmei, pentru ce?