Dosarul nuclear iranian – între declaraţii şi negocieri

Un apreciat strateg militar german, feldmareşalul conte Alfred von Schlieffen, şef al Statului Major între 1891 şi 1906, din generaţia care l-a învăţat pe mareşalul Mackensen – „spărgătorul de fronturi“ – arta războiului, avea o deviză mult apreciată ulterior de planificatorii militari: „În marş – separat, la atac – împreună!“. Multă vreme, această veche opţiune de dibăcie strategică a dat rezultate, de la campaniile lui Alexandru cel Mare pînă la cele ale lui Napoleon şi Eisenhower. Ar mai fi funcţionale astfel de manevre în timpurile cînd sateliţii şi rachetele decid situaţia doar printr-un joc al butoanelor? Întrebarea rămîne fără răspuns, aşa cum fără un rezultat decisiv s-au încheiat şi discuţiile de la Geneva dintre negociatorii celor 5 (SUA, Rusia, China, Franţa şi Anglia) plus 1 (Germania) cu Iranul, în ceea ce priveşte contenciosul programului nuclear iranian. „Dosarul nuclear“ este departe de a fi rezolvat, aşteptările părţilor fiind infirmate. Chiar dacă unele voci consideră negocierile un „eşec“, faptul că un înalt responsabil american, adjunctul Departamentului de Stat (undersecretary of State), al treilea în ierarhia diplomaţiei americane, ambasadorul William Burns (fost şef de misiune la Atena şi NATO), a stat la aceeaşi masă cu trimisul special al lui Mahmud Ahmadinejad şi a participat […]