Două festivaluri şi o propunere

Există un discurs dominant, apocaliptic sau numai prăpăstios, în legătură cu neputinţa ori netemeinicia naţională în a construi ceva. Şi cu cît (zice-se) praful se alege de toate întreprinderile noastre, de proiectele lichidate în faşă şi iniţiativele moarte în fază de proiect, cu atît discursul acesta are mai multă vioiciune stilistică, într-un raport invers proporţional cu realităţile la care pretinde a se referi. Dimpotrivă, cînd vedem în jurul nostru lucruri care funcţionează – totuşi – bine, cînd urmărim proiecte materializate instituţional şi avînd deja continuitate, discursul cu pricina devine plictisit şi plictisitor, tern şi posac. Nu spun că nu mai avem capacitatea de a ne bucura de lucrurile frumoase pe care le vedem în jur (aş aluneca în a doua categorie), ci doar că trebuie să privim cu unele precauţii critice modul în care realitatea culturală şi artistică este, azi, procesată ca informaţie şi livrată publicului. Adevărul factual este că, în România lui 2014, dincolo de campania electorală şi de mizeria colectată şi revărsată prin aceasta, au avut loc două Festivaluri literare, unul la Iaşi, celălalt la Cluj. Participînd la ambele, ca invitat, aş vrea să mulţumesc şi public organizatorilor, cu echipele lor: triumviratului Dan Lungu-Lucian Dan Teodorovici-Florin Lăzărescu de […]