Doua filme, un gind si o lectie

M-am intrebat ce a determinat alaturarea in difuzare a celor doua mediumetraje: Visul lui Liviu si Tertium non datur?! Sa fi fost doar o problema de durata a proiectiei, adica asigurarea unui spectacol cinematografic in timpul standard? Sau argumentul ca maestrului Lucian Pintilie i-a placut filmul debutantului Corneliu Porumboiu? Nu este doar atit. Cele doua filme transmit un mesaj, un gind impreuna. Ambele filme aduc in structura lor dramaturgica visul. Filmul lui Porumboiu propune visul „la vedere“, frust, deloc alambicat, direct si grabit, ca al oricarui tinar contestatar din valul cinematografic 2000. Pintilie rezolva visul in subtext. Pentru ca nu despre un timbru rar este vorba in Tertium non datur (dupa Capul de zimbru de V. Voiculescu), ci despre visul nostru, nu al tuturora, dar al multora, un vis amagitor: visul despre o tara care sa aiba „populatia Chinei si destinul Frantei“! Un vis „colectiv“, un vis in care se amesteca reveriile unor Cioran, Ionesco, Caragiale, Eminescu, Noica… „pe culmile disperarii“. Alt element care leaga cele doua filme: nevoia de identitate combinata cu sentimentul onoarei. Chiar daca o sa spuneti: Bine, dar despre ce onoare este vorba in ceea ce-l priveste pe Liviu din filmul lui Porumboiu, care vinde rochii […]