Dreptul la o cultura vie

  • Recomandă articolul
Discutiile despre Fuck you, eu.ro.pa, din ultima saptamina, de la rubrica mai mult sau mai putin culturala a ziarelor sau de pe la televiziuni, mi-au amintit de un banc mai vechi, legat de arta pura si cea cu tendinta. Sa criticam tare sau mai incet, sa fim aluzivi sau, poate, simbolici? Cum putem fi mai pe placul Europei sau al ministerului sau al presei? Din pacate, prea multi oameni care iubesc Cultura se gindesc la ce ar fi bine sa fie promovat si care ar trebui sa fie fata culturii romane contemporane, transformindu-se in cenzori. Sigur, promovarea valorilor clasice e o datorie de onoare a unei tari si a Ministerului Culturii, dar nu cred ca ne putem astepta sa creasca brusc interesul pentru Eminescu in Europa. S-ar putea sa fie mai pertinent sa venim cu ceva nou, cum ar fi cultura contemporana?! Fata acesteia nu se poate fabrica sau cosmetiza, ea exista asa cum se contureaza prin expresia creatorilor din toate domeniile, cu scoala sau fara, recunoscuti sau ne, din muzeu sau de pe strada. Unul dintre marii pasi pe care, teoretic, i-a facut cultura in ultimul secol este recunoasterea dreptului la exprimare a tuturor comunitatilor si indivizilor si dezinhibarea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }