Drepturi individuale vs. drepturi colective

Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sînt drepturi individuale, deoarece ele fac parte integrantă din categoria mai largă a drepturilor omului (sînt o specie a drepturilor omului) – unanim recunoscute ca drepturi individuale. Noţiunea de drepturi colective pentru minorităţi a fost utilizată de promotorii ei pentru a încerca să acrediteze, ca finalitate, minorităţii naţionale o anumită personalitate juridică în interiorul statelor şi pe plan internaţional. Ţinta cea mai importantă a concepţiei drepturilor colective este dreptul la autodeterminare pentru minorităţi. Dreptul internaţional contemporan este cvasiunanim în a nu recunoaşte unei minorităţi naţionale calitatea de titular al dreptului la autodeterminare, deoarece minoritatea ca atare nu are calitatea de subiect de drept nici în dreptul intern, nici în cel internaţional. Dreptul internaţional recunoaşte, în schimb, calitatea de titular al dreptului la autodeterminare poporului, care este recunoscut ca subiect de drept internaţional. Acceptarea autodeterminării pentru minorităţi ar echivala, prin urmare, cu recunoaşterea calităţii de subiect de drept internaţional pentru minoritatea naţională. Aceasta este şi explicaţia neacceptării de către România şi alte state a autodeterminării kosovarilor prin formarea şi recunoaşterea unui „stat“ format prin secesiune de Serbia, aceasta reprezentînd o încercare de omologare a concepţiei drepturilor colective pentru minorităţile naţionale.   Recunoaşterea autodeterminării pentru minorităţi […]