Drumurile Otiliei

Pur si simplu, s-a intimplat: dupa ce am vazut filmul lui Cristian Mungiu, am vorbit despre avorturi cu o persoana de 50 de ani. O femeie si o mama. Am intrebat-o daca a facut avorturi in vremea comunismului. Si mi-a spus ca da. Si a adaugat ca in fabrica unde lucra, de confectii, avorturile erau numeroase. Si cele mai multe erau facute ca in filmul lui Cristian Mungiu, prin introducerea unei sonde care provoca avortul. Se spargea placenta si fatul era eliminat. Putea sa treaca o ora sau doua-trei zile, exact asa cum o previne domnu’ Bebe pe Gabita, in filmul lui Mungiu. in tot acest timp, mergeai cu sonda prinsa cu leocoplast – la serviciu, stateai la coada, faceai mincare, si avortul se putea intimpla oriunde. Uneori, in uzina canalele de scurgere se infundau de atitia copii avortati. inca o data, o intreb: Si cit de numeroase erau avorturile? Foarte numeroase, mi se spune din nou. Se prefera sonda pentru ca era mai ieftin procedeul, un avort clasic, prin smulgerea cu clestele a copilului, costa doua salarii de muncitoare. A murit cineva dintre colegele dumneavoastra? N-a murit nimeni, ne-a ajutat Dumnezeu, dar cele care faceau complicatii singerau fara sa […]