Dubla genealogie a muzeului. Impresii berlineze

Muzeele, se stie, au luat nastere din colectiile de arta si de raritati ale principilor, atunci cind statul a devenit constient de nevoia de a-si educa („lumina“) supusii. Institutia muzeala este, asadar, expresia democratizarii accesului la cultura si rezultatul a cel putin trei factori: Iluminismul, Umanismul clasicist si Revolutia franceza. Muzeul este locul de pelerinaj al burghezului cultivat si altarul religiei desacralizate a modernitatii. Primele muzee, ele insele imitatii ale unor temple antice ori palate renascentiste, lasa inca si astazi impresia de a cumula functiile bisericii, ale universitatii si, in mod cel putin ciudat, ale inchisorii. Muzeele sint la propriu chiar citadele ale culturii: operele sint strasnic pazite de alarme si de paznici, reguli stricte ii interzic vizitatorului sa atinga obiectele, sa se aseze unde nu trebuie, sa se apropie prea mult de exponate si sa se abata de la traseul prescris. Vai de cel care ar incerca sa deschida fereastra in cautare de aer proaspat! Alarma da de stire ca s-a creat o bresa in institutia ermetica a muzeului. Aici ai voie sa respiri doar aerul eterat, intens al marilor valori ale umanitatii, rinduite cuminte pe epoci, stiluri si categorii. Muzeul este rezultatul istorismului si al gindirii taxonomice; exponatele […]