Echilibru fragil – Valeria Seciu împlineşte 70 de ani la 1 august

Eram la un spectacol al unor studenţi de la Actorie cînd cineva, în spatele meu, comentînd jocul unei tinere interprete, făcu o remarcă interesantă despre faptul că stilul care a impus cele mai multe vedete de gen feminin de-a lungul vremii pe scenele noastre pare să fie cel „în forţă“, autoritar (aproape… masculin?!). La această linie a durităţii, dar şi a flexibilităţii de oţel incandescent, pe care o vedeam ilustrată prin nume ca Lucia Sturdza Bulandra, Silvia Timică, Olga Tudorache, Mariana Mihuţ, i-am opus imediat în minte imaginea tulbure, evanescentă, fragilă, a Valeriei Seciu. Pe „această stranie actriţă“, cum o numeşte Cătălina Buzoianu, o asociez în gînd cu Gina Patrichi, cealaltă obsesie din copilărie: talente complementare, una venind parcă dintr-o zonă de sensibilitate expresionistă (Gina), cealaltă dintr-o zonă impresionistă („Vali“). „Aproape toate cuvintele se învîrt, inconştient, într-o zonă impresionistă, zbătîndu-se, ca fluturii cu aripile arse – în luminile înşelătoare, devoratoare, ale personalităţii ei“, scria în 1985 despre Valeria Seciu regizoarea care a reuşit, poate, de-a lungul timpului, să îi pătrundă cel mai adînc misterul, cu lecţia blagiană a mînuirii „corolei de minuni“ perfect însuşită. De altfel, nimic nu e întîmplător: recentul său spectacol după Furtuna de Shakespeare, montat la Teatrul […]