Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Egiptul ajuns în faţa Sfinxului
- 04-02-2011
- Nr. 561
-
Bedros HORASANGIAN
- Actualitate
- 1 Comentarii
Egiptul fierbe, protestele de stradă sînt zilnice. La începutul săptămînii, erau peste 150 de morţi şi cîteva mii de răniţi. Tensiunea s-a ridicat nu doar în cabinetul preşedintelui Hosni Mubarak, ci şi în toate cancelariile importante ale lumii. Nu doar occidentale. Preţul petrolului a săltat rapid, bursele devin nervoase, exporturile egiptene sînt în pericol, Egiptul se goleşte de turişti (turismul asigurînd 11% din PIB, ceea ce nu-i chiar de colo). O anume îngrijorare domneşte atît la Washington, cît şi la Bruxelles. Italienii au mari interese economice în Egipt, aşa cum neliniştile militare şi strategice sînt mai ales la Ierusalim. UE a reacţionat, nu vrea destabilizare în zonă. Cu titlu de curiozitate, oficialităţile chineze au blocat cuvîntul Egipt de pe fluxurile şi portalurile de ştiri internaţionale. Tocmai pentru că, dincolo de miliardele de dolari investiţi de autorităţile chineze în toată lumea, în China, situaţia şomajului şi a nivelului de trai nu e chiar strălucită. Tineretul chinez cam bombăne şi oricînd poate exploda o bombă socială. Iarna nu-i ca vara nici în China. Revenind rapid în Orientul Mijlociu, să spunem că poporul egiptean, care a ieşit pe străzi, clamează demisia preşedintelui Hosni Mubarak. Cel care a făcut pacea cu Israelul şi a […]
Domnule Horasangian,
Intr-adevar incalzeste inima cind gasesti un comentariu politic in limba romana nepoluat fie de subiectivitate fie de ignoranta in ceea ce priveste insusi subiectul tratat; chit ca apare intr-o revista de cultura !
Imi permit sa va ajut (si pe cititori) cu urmatoarele:
1. „Cel care a făcut pacea cu Israelul”. Cel care a facut pace cu Israelul a fost Anwar Saadat. Mubarak era pe atunci secundul sau in ierarhia politica si militara dar toate deciziile au fost luate si tratativele duse de catre A. Saadat.
2. „prin vocea premierul Benjamin Netanyahu, care l-ar dori pe Mubarak” Premierul israelian nu si-a exprimat vreo preferinta in mod oficial. Ba chiar linai adoptata oficial de catre min de Externe al Israelului este de a nu spronunta face declaratii care ar putea numai prejudicia pozitia lui Mubarak invinuit oricum de catre militantii islamici ca „agent al sionismului”.
3. „intelligence egiptean (aşa-numitul Mubhabarat)” . Numele serviciului egiptean de informatii nu vine de la Mahabharata! Se numeste”MUHABARAT” , cu H gutural.
4.”faimosul Meir Dogan”. Numele respectiv este DAGAN. „Faimos” a devenit mai ales in urma publicitatii de care a avut parte din partea sefului politiei din Dubai (dupa lichidarea lui Mabhuh) care l-a chemat la confruntare personala intre ei „ca intre barbati”- altminteri, si din cauza functiei, Meir Dagan nu a iesit in lumina reflectoarelor si nu era interesat s-o faca. Dificil de gasit vreo simetrie intre Omar Suleyman care a indeplinit si s-a remarcat in diplomatia practica, mediator iscusit, adresa oficiala si ne- pt rezolvarea toturor aspectelor spinoase in conflictul din Orientul Mijlociu – si Meir Dagan, seful celor din umbra, neimplicat in nimic public sau declarat, a carui functie si importanta sint strict circumscrise activitatii operationale.
5. Imi permit sa mai adaug la meritele lui Mubarak urmatoarele: ofiter de aviatie, la 32 de ani comandant de unitate, dintre principalii care au reconstruit aviatia militara egipteana dupa 1967 de la zero, dupa ce intreaga flota fusese distrusa de Israel. In octombrie1973 Mubarak era comandantul aviatiei egiptene in cel mai greu razboi cu Israelul; aviatia egipteana a luptat cu curaj si abnegatie, a facut cinste armatei si tarii. Mubarak a stiut sa tina sus onarea egipteana si araba odata cu asumarea tratatului de pace cu Israelul- o pace rece desi liderii israelienii puteau oricind sa stabileasca prin telefon o intilnire cu el- dar la Cairo !, in Israel Mubarak a calcat numai o singura data- la inmormintarea premierului asasinat I. Rabin alaturi de multi presedinti din toata lumea. Mubarak si Egiptul au constituit o piesa grea in efortul de normalizare atit politica cit si militara pt Orientul Mijlociu si statele din nordul Africii; sufiecient de mentionat contraponderea care o reprezinta fata de state ca Sudanul sau Libia; iar in cadrul Ligii Arabe – o voce a temperantei si a ratiunii: suficient de amintit schimbul de replici al lui Mubarak cu Abdala Saleh, presedintele Yemenului la sedinta ligii arabe pe care o prezida. Presedintele yemenit a varsat foc si pucioasa in cuvintarea sa indemnind la unitate araba si razboi cu Israelul. Replica pres Mubarak a fost „Sa nu ma invatati pe mine ce e razboiul !” si a incheiat multumindu-i pt cuvintele „puternice si sincere”.
6. Nu este prima data cind Egiptul se afla sau se pare ca este la rascruce de drumuri: in 1981 imediat dupa difuzarea stirii asasinarii pres Saadat – toate fortele de opozitie din luma araba au gasit momentul pt a instiga la schimbarea regimului din Egipt si in oprimul rind revocarea tratatului de pace cu Israelul; in primul rind Sudanul care transmitea la indemnuri de revolta 24 de ore pe zi la postul national de radio. Nu s-a intimplat asa.