Emoţia, înainte de toate

Lungmetrajul de debut al importantului scenarist Răzvan Rădulescu, Felicia, înainte de toate, realizat împreună cu Melissa de Raaf, este o piesă delicată şi emoţionantă, un exemplu destul de rar în registrul Noului Cinema Românesc. Noul Cinema Românesc îi datorează enorm scriitorului şi scenaristului Răzvan Rădulescu, omul care seduce prin dialogurile şlefuite pînă la autenticul dureros de crud sau la verosimilul nuanţat de umor şi de absurd. Debutul regizoral al lui Rădulescu aduce povestea unei femei care pendulează între două lumi fizice (străinătatea, Olanda în care trăieşte de peste douăzeci de ani, alături de băiatul ei, şi ţara natală, în care îşi petrece toate concediile alături de părinţii ei) şi care bîjbîie haotic, frustrant şi depresiv într-un fragmentarium emoţional, care o domină pînă la disperare. Extrem de fin, delicat şi discret este demersul lui Rădulescu de a devoala micile mistere din culisele unor drame familiale şi, de altfel, extrem de familiare. Felicia, femeie divorţată şi cu un copil, plecată în ’89 în Olanda, îşi petrece ultimele ore înaintea plecării spre casă împreună cu tatăl său – bolnav şi nevolnic, de care îi este milă, dar pe care ajunge să nu-l mai suporte tocmai din pricina neputinţei şi a inadecvării – şi […]