Enescu la Paris si Bucuresti

Alain COPHIGNON Georges Enesco Editura Fayard, Paris, 2006, 704 p. Daca as deschide vreun curs de perfectionare pentru tinerii muzicieni, as incepe cu studiul atent al Amintirilor lui George Enescu, provocate si strinse cu o generoasa daruire de Bernard Gavoty. Printre multe alte detalii ce tin de cultura muzicala, citeva sugestii strict tehnice dragi lui Enescu ar fi, si chiar sint, binevenite si azi. Cel mai important lucru: patrunderea muzicii dincolo de tehnica si virtuozitate. intelegerea ei superioara si respectul pentru compozitor si partitura. Oricita imaginatie improvizatorica am avea si oricita energie am depune. „Cel mai mare merit al sau este de a fi atras atentia asupra unui viciu nepedepsit al timpurilor noastre: viteza. Aceasta betie morbida stapineste pe cei mai buni muzicieni si le compromite talentul. Nu-mi pasa ca Iasha Heifetz are o tehnica inegalabila, din moment ce o foloseste in detrimentul muzicii, mergind pina la transformarea finalului din Sonata Kreutzer intr-o Tarantela epileptica“, noteaza sagacele Gavoty. Sa consemnam rapid, inainte de a comenta citeva concerte ale saptaminii trecute, aparitia de ultima ora, in Franta, a unei masive si bine documentate monografii, de aproape 700 de pagini, sub lapidarul titlu Georges Enesco, la prestigioasa Editura Fayard, sub semnatura lui […]