„Era un fel de privire suverana fata de literatura care se publica oficial“

Dialog inedit cu Mircea Nedelciu

  • Recomandă articolul
Cenacluri bucurestene Domnule Mircea Nedelciu, v-as ruga mai intii sa-mi spuneti ce au reprezentat efectiv cenaclurile in viata studenteasca a anilor ’80. Chiar daca pe vremea aceea eram in Bucuresti, eu, de exemplu, nu stiam de ele. Nici nu cred c-ar fi fost simplu de stiut, pentru ca ele aveau o existenta semiclandestina, erau un fel de intelegeri intre un numar de persoane sa se intilneasca in aceeasi zi si in acelasi loc, scopul fiind acela de a-si citi reciproc incercarile de productie literara. Sigur ca ele trebuiau sa aiba o forma oficiala: conducerii Universitatii trebuia sa i se spuna ca un numar de studenti se intilnesc duminica, in Casa Studentilor, sa zicem, cu un scop. Deci ele erau organizate in cadrul Universitatii Bucuresti? Da, si scopul asta trebuia sa fie un scop acceptabil pentru tipul de activitati care se desfasurau in Casa Studentilor. Sigur ca se luau chiar anumite masuri de siguranta din partea conducerii, adica era desemnat un profesor care sa te supravegheze sau care sa-si asume ca acolo se intimpla ceea ce, ma rog, era scris in planul de activitati al Universitatii. Cu forma asta asa-zisa de „cenaclu“ eu m-am intilnit prima data chiar in primul an […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }