„Este șocant că încă mai simțim teamă în fața Celuilalt“
Interviu cu Howard JACOBSON
- 18-05-2017
- Nr. 872
-
Silvia DUMITRACHE
- Actualitate
- 1 Comentarii
Howard Jacobson (n. 1942, la Manchester) a urmat cursurile Downing College, Cambridge, a fost profesor la Universitatea din Sydney și la Selwyn College, Cambridge. Este autorul a paisprezece romane, printre care No More Mister Nice Guy, Who’s Sorry Now? (2002), The Making of Henry, (2004), Kalooki Nights (2006, aflat pe lista lungă la Man Booker Prize), The Act of Love (2008). A primit Premiul Bollinger Everyman Wodehouse pentru The Mighty Walzer (1999) şi apoi pentru Zoo Time (2012), iar în 2010, Man Booker Prize pentru The Finkler Question şi s-a aflat din nou pe lista scurtă în 2014, pentru cartea J. Romanul Shylock este numele meu (2016) face parte din proiectul Hogarth Shakespeare, inițiat în 2015 de Editura Hogarth și preluat în 28 de țări, de revizitare contemporană a operelor shakespeariene, și este o recitire a Neguțătorului din Veneția. Howard Jacobson, care se întoarce acum la Shakespeare, după ce a debutat cu o carte despre poetul și dramaturgul britanic, Shakespeare’s Magnanimity: Four Tragic Heroes, Their Friends and Families (1978), a fost prezent la București, pentru lansarea romanului la Editura Humanitas Fiction. Am stat de vorbă despre importanța lui Shakespeare în cariera sa și despre cum a ajuns la varianta de […]
„Dies hätte nie geschehen dürfen”
nu a fost voie să se întîmple, (Hannah Arendts Frage – wie konnte das geschehen?)
a spus Hannah Arendt
(Hannah Arendts „Über das Böse”,Piper, München. Diese „Vorlesung zu Fragen der Ethik” aus dem Nachlaß der Philosophin)
după relatarea doamnei Franziska Augstein la 18.03.2006 în Die Welt (la fel: Ludger Lütkehaus in die Zeit 12.10.2006 : »Das größte Böse ist nicht radikal, es hat keine Wurzeln, und weil es keine Wurzeln hat, hat es keine Grenzen … … . Das Lästige an den Naziverbrechern war gerade, dass sie willentlich auf alle persönlichen Eigenschaften verzichteten« – auch wenn man diese Charakterisierung angesichts des antisemitischen Fanatismus, den Eichmann in seinen Interviews mit dem SS-Mann Willem Sassen bezeugt hat, in Zweifel ziehen mag. »Das größte begangene Böse ist das Böse, das von Niemanden getan wurde, das heißt, von menschlichen Wesen, die sich weigern, Personen zu sein. Darin liegt der Horror des Bösen und zugleich seine Banalität«. Die schuldlosen »Wenigen«, die Arendt dem Banal-Bösen entgegenstellt, sind im Positiven durch völlige Identität ausgezeichnet. Sie brauchten keine Moral und kein »Du sollst«. Ihr Handeln war für sie ebenso selbstverständlich wie für die Eichmänner die Einstimmigkeit mit jedem Mordbefehl.
Der Versuch, Moral auf Selbstübereinstimmung zu gründen, muss also voraussetzen, was erst zu begründen wäre: ein urteilsfähiges und urteilswilliges Selbst. Gibt es das nicht, so ist Moral ohne Fundament. Und die »Banalität des Bösen« droht noch, vor dem letzten Eichmann-Gericht, die transmoralische Realität zu sein. Eine quälende Antwort auf die quälende Frage, aber von jener Redlichkeit, die Hannah Arendt wie wenige andere Philosophen ausgezeichnet hat).
…. „…S-ar putea spune că un evreu este o persoană care nu încetează să vorbească despre ce înseamnă a fi evreu – asta fac și personajele mele. Este interesant dialogul despre evreul de atunci cu evreul din prezent, amîndoi curioși de diferitele tipuri de evreitate, ce diferență a făcut – dacă într-adevăr există o diferență – trecerea cîtorva secole…. „….
Tuvia Tenebom, scriitor evreu (cartea : Singur între evrei) din SUA relatează în Der Spiegel 13.05.2017: epoca în care extrema dreaptă era antisemită și stînga nu era antisemită a trecut. Pericolul mare pentru evreii de azi vine de la extrema stîngă și din centrul spectrului politic (spune la Leipzig 2017- NGO ca Rosa Luxemburg Stiftung sunt implicați în activități pe care el le consideră el antisemite). Tuvia Tenebom: Ich bin ein Jude (im Judentum kann man im gleichen Aufgenblickl Atheist und religiöser Extremist sein. Deshalb lieb ich es), eu sunt evreu în Der Spiegel. El e fascinat de caracterul abstract al religiei mozaice: noi avem o relație (ein Gott der „Fuck you“ zu uns sagt) foarte complicată cu zeul nostru.
Paul Celan
PSALM
Niemand knetet uns wieder aus Erde und Lehm,
niemand bespricht unsern Staub.
Niemand.
Gelobt seist Du, Niemand.
Dir zulieb wollen
wir blühn.
Dir
entgegen.
Ein Nichts
waren wir, sind wir, werden
wir bleiben, blühend:
die Nichts-, die
Niemadrose.
Mit
dem Griffel seelenhell,
dem Staubfaden himmelwüst,
der Krone rot
vom Purpurwort, das wir sangen
über, o über
dem Dorn.
La arte TV jurnalista pentru cultură Elisabeth Quin a disctutat cu invitați despre soarta locuitorilor în Siria de azi. Comunitatea internațională, ONU, NGO, etc. privesc pasiv cum drepturile internaționale (Völkerrecht), drepturile omului nu sunt valabile azi pentru sirieni. Ei sunt în afara civilizației noastre ? Cum s-a întîmplat de data această? (…… Hannah Arendts Frage – wie konnte das geschehen?. …). Cum s-a putut întîmpla (Romania împreuna cu Polonia și Ungaria au refuzat 2016 cotele de la Bruessel UE, pentru refugiații în Grecia)?
„Dies hätte nie geschehen dürfen”, Hannah Arendt.